"Soarele meu murise." – 14620 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRoman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
Andreea
Soarele...numai el poate straluci etern in ochii cufundatzi in durere..
13 poezii, 0 proze
Dominique Costescu
Lucrurile frumoase se demonstrează...Păcat că de cele mai multe ori așteptăm ca altcineva să le facă...
7 poezii, 0 proze
GDGeorge Daoan
Văd soarele într-o frumoasă zi de toamnă, puțin după apus. Copilăria cu toate nebuniile naive și spontaneitatea pură o petrec în Bucovina. Ma mut în capitală odată cu majoratul pentru studii și tot aici...
13 poezii, 0 proze
Otvos ildi
Când soarele a aparut cu zâmbete și visurii, Iar cerul a început sunetul cel dulce al primăverii, Natura fericită ne-a cântat Iubirea dulce a timpului. Cu miere-n suflet și în inimii, Natura ne-a rostit Cântecul tainic de iubire Mirosul florilor de mai, Recită încet,cu duioșie Versul lin al dragostei; Spunându-ne cu dor secretul primăverii.
1 poezii, 0 proze
Mariana Pacurariu
S-a spart albastrul si ...soarele e tot o rana la apus.
3 poezii, 0 proze
SIspiru ion
Nascut acolo unde marea se uneste cu soarele la rasarit ,la 12/03/1979 in Mangalia . Iubesc poezia si atunci cand eu cu mine am ramas petrec timpul citind vietii poezii!!
13 poezii, 0 proze
neleapca mihaela
fiecare copac este un deget cu care pamantul arata soarele din noi
4 poezii, 0 proze
Soarele meu murise.
de Cosmin Alexandru
Nu mai e soare pe cerul meu. Ultimul apus pe care l-am privit A fost in ziua cand ne-am spus adio. Ne-am tinut de mana si am privit cerul. Soarele , Ranit de despartirea noastra, Plangea. Isi revarsa...
Flying in that silver world
de Alina Manole
bărbații erau aiurea unul discuta despre s.x și alte chestii de genul altul despre fake wisdom și alte chestii de genul altul despre cer constelații g mic și viteza luminii iar toate acestea îmi...
M-am jucat cu soarele pe lac
de Marius
M-AM JUCAT CU SOARELE PE LAC Priveam printre flăcări soarele de pe cer, Îmi plăcea, vroiam să fie al meu, să îl cer, Vroiam să-l pipăi, să-i simt căldura, Să fiu ființa care l-a atins, singura....
pasi spre trecut...
de chipu din umbra
Toamna se asezase pe sufletul meu …Aripile albe de ploaie acoperise orasul .Prognozele meteo anuntau inundatii de proportii biblice..Cerul se sparsese si cantitati uriase de apa revarsau pe...
Flavia IV
de Sofia Sinca
Soarele de toamnă al Olandei atunci când este pe cer își face datoria cu prisosință: încălzește, coace, usucă. Apoi vine iar ploaia care nu se mai oprește. Altă vegetație își ia zborul deasupra...
Era duminica
de PAC
Urasc cand soarele ma trezeste in miezul zilei. Am gura foarte uscata, desi nu m-am mai atins de bautura de mult timp. Si pleoapele atat de grele. Este o zi superba. Prima dupa multe saptamani. Dar...
Ai de peste Oltet
de Marius Marian Șolea
Ai de peste Olteț Ca un orb care a pierdut soarele definitiv, așa am pierdut eu acel timp al copilăriei. și astăzi, pipăind cu palmele pereții lumii, îmi caut înfricoșat patul unde am să adorm și nu...
Nopți de vegheat stafii
de Sandu Florin
Sângele începea să se închege pe gresia imaculată a camerei de gardă Trecuse ceva timp dar încă așteptam... Din când în când ațipeam dar îmi trăgeam palme peste față pentru a nu rata momentul Una...
zori de zi, cand moare tata...
de marjus dasad
Cetosul far al noptii, luna, nu mai orbea pe nimeni... Raze palide ale astrului-tata alergau spre pamantul incleit sub roua de lacrimi a diminetii. Deloc albastru si deloc rosu ca de sange-cerul...
moon în doliu
de Cătălin Al DOAMNEI
întotdeauna când am asistat la decapitarea mariei- antoinette sângele de pe gâtul ei urca prin mine crinii lui solomon se uscau fără să mai înflorească o umbră de câine pe mâna călăului singura mea...