Poezie
Soarele meu murise.
1 min lectură·
Mediu
Nu mai e soare pe cerul meu.
Ultimul apus pe care l-am privit
A fost in ziua cand ne-am spus adio.
Ne-am tinut de mana si am privit cerul.
Soarele ,
Ranit de despartirea noastra,
Plangea.
Isi revarsa razele insangerate
Si ne inconjura cu lumina
Ce urma sa moara.
Apoi a inceput sa dispara,
Usor,
Dorind sa mai vada inca
Imaginea noastra,
Tinandu-ne de mana.
Cu ultimele raze s-a agatat de noi,
Dar...fara putere... a disparut.
Doar urme sangerii se mai vedeau pe cer.
Soarele meu, murise.
012.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cosmin Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cosmin Alexandru. “Soarele meu murise..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-alexandru/poezie/243104/soarele-meu-muriseComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
leger si simplu, dar profund. reusesti sa faci simtite acele emotii de \"moarte a soarelui\".
as scoate, totusi, penultimul rând. imi pare în plus.