"Soaptele nu mor..." – 20106 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcortina
În spatele cortinei
ELEmilian Lican
Numele meu complet este Oniciuc Constantin-Emilian. Data nașterii: 05.05.1971 în municipiul Iași. Activitatea mea profesională nu are legătură cu literatura. Am fost pompier militar-Subofițer în cadrul Detașamentului Rădăuți al I.S.U. Suceava. În prezent sunt în rezervă, pensionat după 30 de ani de activitate. Debutul într-o carte tipărită a fost în antologia literară cu mai mulți coautori ,,Vise târzii" -2014, Editura Națiunea unde am semnat sub pseudonimul Emilian Lican. Cu acest pseudonim a apărut și prima mea carte personală de autor: ,,Şoaptele destinului", Editura Națiunea-2014. După publicarea mea în diverse antologii cu mai mulți coautori sub egida Editurii Națiunea în calitate şi de coordonator al antologiei ,,Lyrics et prosa", volumul I, Editura Națiunea, Bucureşti- 2015, am folosit numele real Emilian Oniciuc care mă reprezintă și în prezent. Am continuat coordonarea antologiilor ,,Lyrics et prosa" volumul al II-lea şi ,,Lyrics et prosa" volumul al III-lea cu îndrumarea...
144 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
CCchirescu manuela catalina
Nu stiu exact ce as putea scrie aici... din compozitiile proprii am avut publicate doar in revista liceului Spiru Haret din Targoviste unde am invatat, in revista UNDE din constanta. in revista ROMAN IN LUME din madrid ,si in volumul de poezii¨Roman in lume...¨ volum publicat in spania in urma cu ceva timp .Sper ca pe viitor sa pot spune mai multe despre mine. Cu mult respect, Catalina STAREA DE POEZIE Obiectul poeziei il constituie starile sufletesti nelamurite,confuze,care neputand fi formulate clar, nu vor putea fi transmise decat pe calea sugestiei.Poezia ofera cititorului o placere deosebita.Placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul,ceea ce se ascunde in spatele fiecarui vers.Aceasta placere este data si de muzicalitatea exterioara obtinuta nu numai prin ritmuri si rime perfecte,ci prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau a unor anumite vocale. Poezia, scria Victor Hugo ,"este ceea ce este mai intim in toate". Poezia este inclinatia spre meditatia...
89 poezii, 0 proze
MEMiklos Emanuela
scriu pentru a mă descarca...pentru ca nu am reusit sa imi exploatez talentul pentru muzica pana acum, scriu pentru ca vreau sa cant si vreau sa imi ascund toate emotiile, pasiunile in spatele poeziei, prozei, pentru ca vreau sa arat lumii cum este, cum o vad eu, faptul ca exista oameni talentati si oameni tampiti, frustrati ce nu stiu ca Eminescu nu a scris doar poezie...
30 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
Vitalyus Maximus Decimus!!!
Daca iubesti intradevar stelele,priveste spre ele si chiar daca ajungi pana la ele,sa nu uiti niciodata ca FERICIREA este mult mai departe!!! Vei realiza cand vei privi inapoi asupa vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai iubit si ai facut lucruri in spiritul dragostei...Nu plange pentru ca a apus soarele,lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.... Azi sunt aici,maine nu se stie,dar poimaine dispar!!!
1 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
Soaptele nu mor...
de Dumitrache Lavinia Irina
Nimic nu mă inspiră mai mult Decât șoapta ta Pe perna mea…. Păcat că a venit toamna Și nu mai sunt stele… Că aș fi Mai strălucitoare Decât ele…. Acum, iubită de tine, Murmurând suspine… Acum, de tine...
Am crezut
de DANILA MONICA
Am crezut ca visele nu mor niciodata Tacute si albastre Eterne ca valurile marii ce renasc mereu Printre coltii ascutiti ai stancilor de granit Risipind comorile adancurilor printre noi. Am crezut ca...
secvențe și stop cadru
de Sandrina-Ramona Ilie
într-o altă zi, când am deschis fereastra larg să prind în palme șoaptele dimineții, mirosea a ploaie și iarbă aș fi vrut să mă urc pe nori să te strig acolo, departe unde ești, să te aplec către...
Mundus imaginalis
de Valeria Lioara Roman
Când trăiești miracole în fiecare zi, miracolul devine rutină. Ce e miraculos în mod constant pentru mine? De pildă, luxul imaginației. Pentru că în felul acesta supraviețuiesc. Îmi imaginez că...
Revedere
de Alina Grozea
La telefon nu-i spusese de ce vroia sa o vadă. Insistase așa, fără argumente, deși le-ar fi putut avea, măcar pentru a pune la punct detalii meschine, cum pare, de fapt, orice detaliu legat de un...
Aleg nuferii veacului meu
de Getty Voinea
Sunt fir de lut ars la umbră de nuc, dospind aluat rumenit în sudoare acelui ce știe s-asculte o frunză cum se-nfioară pe-un braț nevăzut. Învăț să deschid pași ce se vor șterge pe colțul de iarbă cu...
Ultimul suflet
de Ioana Ciureanu
Două șoapte ce se uesc și se ridică Spre pământul roșu de durere. Umbrele încercau disperate să fugă; Dar coasa le trăgea înapoi Spre adâncul despuiat și negru. Cartea stă deschisă și vântul dă...
Iisus multiplicat de suferința durerii
de Adi Cristi
Iisus multiplicat de suferința durerii au trecut Floriile și de astăzi începe săptămâna patimilor dreptul la suferință pentru o firească mântuire și totuși pentru o inexistentă mântuire să fi fost...
Zenobia
de Gellu Naum
11. Au trecut, după aceea, zile și săptămâni, stăteam cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau...