"Sin memoria" – 17735 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAnamaria Radu
Jurnalista plafonata, cu ambitii de a-si gasi o slujba serioasa si bine platita. Am facut facultate, masterate, si in acest moment singurul rost pe care il vad in ele e faptul ca mi-au mancat timpul in care puteam citi. Citesc cu placere si cu o dulce invidie si, pana acum, n-am spus si n-am scris nimic memorabil.
1 poezii, 0 proze
NSNita Silviu
Student...
59 poezii, 0 proze
GDglad denvara
e in sange...
24 poezii, 0 proze
EKElizabeth Kim
Elizabeth Kim was born in Korea. Omma was killed by her brother and father ('honour killing') for the sin of sleeping with an American soldier and producing a mixed-race child, Elizabeth. There is no record of her birth or of her name. Dumped in a horrific orphanage in post-war Seoul, Kim was lucky to be adopted by a fundamentalist American family. But just as her American features doomed her in racist Korea, her Korean features served as a constant reminder that she wasn't good enough for her new all-white environment. Her mother had always told her that life was made up of ten thousand joys as well as ten thousand sorrows.
1 poezii, 0 proze
Maftei Pop
m-am nascut intr-un sat din Ardeal, scriu poezii din adolescenta, am mai publicat de-alungul anilor sin tara si in Spania .
1 poezii, 0 proze
Yĕhudah Ha-Levi
Yĕhudah Ha-Levi nació en Tudela, actual Comunidad de Navarra en 1070. Es sin duda el máximo exponente de la poesía hebrea peninsular medieval. Tras dejar en su juventud su ciudad natal, cuna también de otros escritores ilustres, como el viajero Benjamín de Tudela y el filósofo Abraham Ibn Ezra, se estableció en las tierras musulmanas de Al Andalus, recibiendo allí una esmerada formación tanto en ciencias y medicina, como en leyes, teología y poética. Tuvo estrechas relaciones con los mejores poetas judíos y árabes de su época, gozando en vida de una fama extraordinaria. Tocó temas amorosos y báquicos, cantó a la amistad, lloró por la muerte de los seres queridos, reflexionó sobre asuntos muy humanos, ensalzó a Dios y trató de consolar a su pueblo en el exilio. Al final de su vida, dejó Sefarad y embarcó hacia Israel, deseando pasar sus últimos días en la añorada tierra de sus antepasados por él tan amada. Falleció en 1141.
1 poezii, 0 proze
paulo coelho
Paulo Coelho nace en Brasil en el año 1947, en el seno de una familia de clase media, hijo de Pedro, ingeniero, y Lygia, ama de casa. A los siete años ingresa en el colegio jesuita San Ignacio de Río de Janeiro. Paulo acaba odiando la naturaleza obligatoria de la práctica religiosa. Aunque no soporta ni rezar ni ir a misa, no todo allí va tan mal. En los austeros pasillos del colegio, Paulo descubre su verdadera vocación: ser escritor. Pronto gana su primer premio literario en un concurso escolar de poesía, y su hermana Sonia cuenta cómo se hizo con un premio de redacción al presentar a un concurso un escrito que el mismo Paulo había tirado a la basura. Sin embargo, los padres de Paulo tienen otro futuro planeado para su hijo. Pretenden que sea ingeniero y por eso intentan reprimir sus deseos de dedicarse a la literatura. Esta intransigencia y la lectura de Trópico de cáncer, de Henry Miller provocan una gran rebeldía en Paulo, quien empieza a desobedecer las normas familiares. Su...
0 poezii, 0 proze
PRPablo de Rokha
Su verdadero nombre es Carlos Díaz Loyola, y nació el 17 de octubre de 1894 en Licantén, provincia de Curicó. Sus primeros estudios los realizó en la Escuela Pública N°3 y luego en el Internado del Seminario Conciliar de Talca. Trabajó como periodista en los diarios La Razón y La Mañana. Fundó las revistas "Dínamo" y "Multitud". Discutido, polémico siempre en su poesía y en sus actuaciones personales -famosos fueron sus entredichos con Neruda-, recibió el Premio Nacional de Literatura en 1965, por una creación que se mantuvo siempre bastante fiel a su poética original: Versificar a bofetadas, ser trágico, brutal y fuerte, y colgar una bufonada sobre la vida y la muerte. (De "Folletín del Diablo") Algunos de sus libros son: "Versos de infancia" (1916), "Sátira" (1918), "Los Gemidos" (1922), "Heroísmo sin alegría" (1927), "Suramérica" (1927), "Satanás" (1927), "Jesucristo" (1937), "Moisés" (1937), "Cuarenta y un poetas jóvenes de Chile" (1943), "Arenga sobre el arte" (1949), "Neruda y...
1 poezii, 0 proze
MGMaria Gold
Jurnalul meu de măritată,roman, Editura Semne Bucuresti, 2006 referine critice:Prof. dr. Zenovie CARLUGEA, Dumitru Augustin Doman Născută în Alba-Iulia. Mamă a trei zmei, plus o prințesă pe drum. Licențiată în drept. Nu doar testez apa, mă arunc și înot cu toată pasiunea. Nu mai profesez, trăiesc simplu iubesc caut învăț umblu prin lume nu mai dau credit școlii cred mult în educație și mentori reciclez, nu mai mănînc procesate, nu carne și nu mă uit la reclame mi-am făcut o grădină în mijlocul unei metropole vecinii își rup gîtul privind peste gard nasc îmi țin copiii la sîn și nu-i vaccinez ei se iau la întrecere cu sălbătăciunile și eu pe urmele lor am iubit numai bărbați pe care voiam să-i repar (și nu m-am oprit) și am împărțit cu ei nopți sălbatice fructe și fericire foarte des mă întreb cine-i femeia aceasta? Inventez rețete sofisticate din nuci, legume și fructe colorate frumos de mama natură. Invit prieteni la masă tot timpul. goldiada@gmail.com goldiada@yahoo.com
163 poezii, 0 proze
A)Ai ( Florence Anthony )
Ai, pseudonimul lui Florence Anthony. A urmat cursurile universitare din Arizona și California. Nunumărate premii pentru poezie. Predă la Oklahoma State University din Stillwater. Volume: Cruelty (1973), Killing Floor (1979), Sin (1986), Fate (1991), Greed (1993), Vice: New and Selected Poems (1999).
1 poezii, 0 proze
DALIILE: NUME POETICE ŞI TEMATICE ALE HIBRIZILOR CULTIVAŢI (Dahlia × hortensis, sin. D. × cultorum) (În memoria mamei mele, Elisaveta, care a iubit foarte mult daliile)
de George Budoi
DALIILE: NUME POETICE ŞI TEMATICE ALE HIBRIZILOR CULTIVAŢI (Dahlia × hortensis, sin. D. × cultorum) (ÎN MEMORIA MAMEI MELE, ELISAVETA, care a iubit foarte mult daliile) Despre dalii, vă spun vouă:...
Portretul iubirii lângă un goblen și-un abajur
de Dragoș Vișan
În portretul iubirii ce se-ncheagă din noi completez fundalul cu partea de sus și mânerele fotoliului înflorat Goblenul de pe-un perete reprezintă o fetiță sau un băiat cu ochi ageri în costumaș gros...
libertate
de cernea rodica
Alerg și alerg ispita asediindu-mi! Cad în genunchi, mă ridic, încerc o regăsire! Sunt liberă Doamne, sunt liberă, o simt pe deplin! Univers fără margini pipăit de visu-mi rebel, ispită, hotar de...
Portret
de Matei Calinescu
Multi dintre cei care au avut prilejul sa-l vada, chiar intamplator si in treacat, l-ar putea recunoaste dintr-o descriptie cat se poate de sumara: faptura lui ciudata, de o uratenie neverosimila, se...
Dincolo de această cădere
de Silviu Somesanu
Căzut în pustiu din copacul spânzurat de cer n-am văzut margini doar forme necunoscute. Dincolo de această cădere timpul curge normal se manifestă înlăuntru și înafara mea, chiar dacă iubita-l...
Þipăt prevestitor
de Silviu Somesanu
Vântul fluieră prin oasele nopții la marginea prăpastiei până întunericul îl prinde cu mâța-n sac, nu poate pătrunde până-n adâncul ei unde râul își vede de treburi grăbit spre câmpiile soarelui....
Deținutul Stelian Diaconescu înviat de forța poeziei
de Dragoș Vișan
În detenția ce se întinde pe unsprezece ani, Stelian Diaconescu (alias Ion Caraion), om de-un temperament sanguin-flegmatic, le apare foarte stenic nefericiților confrați de suferință. Are marea...
De dimineață
de Ramona Rusenescu
Eram numai auz și acest halou al glasului tău el, singur, îmi umplea tăcerea. Hoinăream cu așteptarea înnodată la capete, presăram plaja cu trupuri abia ieșite din iarnă, și-mi așezam la picioare...
memoria si distorsiunile ei
de dorinMOLDOVEANU
Cand eram mic, aveam eu o logica personala cum ca cei care au multe jucarii nu apuca sa se joace cu toate. Asta mai mult pentru ca eu nu prea aveam jucarii multe, nu aveam pentru ca mi le fura un...
memoria si diversitatea ei
de dorinMOLDOVEANU
De cand eram mic port numai pantofi. Adica toti copii pe vremea mea purtau pantofi, sau adidasi, sau, in cel mai rau caz tenesi. Acum toti copii din cartier ii vad incaltati cu papuci. Eu pot spune...