"Sans patrie" – 20174 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MMMarcel Moreau
Marcel Moreau est né le 16 avril 1933 à Boussu en Belgique. "Le Borinage dont je me souviens nie la transparence. il a des boursouflements de moricaud rossé (...). La mine est là comme la partie honteuse de la nuit (...)On ne peut vivre aussi longtemps de fouilles et de houille sans se retrouver à l'heure de la remontée finale, le teint terreux, la peau ridée, l'oeil funèbre (...); Le Borinage m'attirait par ses entrailles. Je rodais près des carreaux de mines, je donnais des rendez-vous d'algarade et de flirt au haut des crassiers". "Un jour j'écrivis au directeur d'un charbonnage mon désir de descendre. Ma lettre resta sans réponse. Mais peut-être est-ce alors que les souterrains que je ne pouvais visiter commencèrent à s'insinuer en moi. En les recréant mentalement, mon imagination s'étançonnait d'eux. Cette psychologie des galeries qui est la mienne n'a pas pu ne pas prendre un peu de son ombre et quelques unes de ses veines à ce monde interdit" Marcel Moreau puise sa matière...
0 poezii, 0 proze
WKWolfgang Klein
Referințele autorului: M-am născut la Sibiu, de ziua copilului în 01.06.1956 cu mari dureri si greutați. Am terminat grădinița cu nota 10, școala generală ca pionier și am absolvit Liceul cu ultimile forțe. Când ăa intru la Facultate, familia a hotărât să-și stabiliască domiciliul în străinătate. M-au mituit cu o primă substanțiala ca să-mi parasesc locul copilăriei și să mă stabilesc în Mainz, Germania. Aici toată lumea m-a numit Ursul Carpatin, deci nu mi-au dat șansa timp de 20 de ani să mă acomodez în noua patrie. Dorul de casă și amintirile m-au adus de șase ori pe an pe meleagurile natale pe unde am vizitat fiecare metru pâtrat al acestei frumoase țări. Baștinașii din Germania ascultau cu mare placere povestirile aventurilor mele din România. Le-a facut așa de mare plăcere, încât m-au rugat să le scriu pe o coala de hârtie. Dintr-o coală s-au facut mai multe bucati, cu niste desene ale lui Marcus Reinheimer (Frankfurter Rundschau) și așa s-a nascut o cărticică mică, dar...
12 poezii, 0 proze
EVElena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...
8 poezii, 0 proze
Roncea Alina
2 poezii, 0 proze
MPMarta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
CPCatherine Pozzi
Catherine Marthe Louise Pozzi naît à Paris le 13 juillet 1882 dans un milieu aristocratique et bourgeois de la fin du XIXe siècle, de Samuel Pozzi, chirurgien et gynécologue, et de Thérèse Loth-Cazalis. La famille, brillante et cultivée, fréquente les gens aisés, les artistes, les écrivains (José-Maria de Heredia, Paul Bourget…). Catherine aura deux frères cadets, Jacques et Jean. Jeune, elle étudie avec des précepteurs ; elle s’intéresse à la musique, pratique le tennis et l’équitation. Dès l’âge de 11 ans, elle commence à tenir un premier Journal. Elle étudie également un an à Oxford. A 25 ans, elle épouse, sans conviction, l’auteur dramatique à succès Edouard Bourdet. En 1909 naît leur fils Claude, qui sera résistant et déporté pendant la Seconde Guerre mondiale. Vers 1910 apparaissent les symptômes de la tuberculose dont elle souffrira désormais jusqu’à sa mort. Elle se lance dans l’étude de l’histoire de la philosophie et des religions, des mathématiques et des sciences, et est...
19 poezii, 0 proze
VLValery Larbaud
Valery Larbaud naît le 29 août 1881 à Vichy et décède dans la même ville le 2 février 1957. Cet écrivain français est fils unique du pharmacien Nicolas Larbaud (cinquante-neuf ans à la naissance de son fils) et d’Isabelle Bureau des Etivaux (trente-huit ans), il n’a que huit ans lorsque son père décède en 1889. Il sera élevé par sa mère et sa tante. Il obtient sa licence ès-lettres en 1908. Dans la même année, Larbaud publie sans faire connaître sa véritable identité « Poèmes par un riche amateur, ou Œuvres françaises de M. Barnabooth». La fortune familiale (son père était propriétaire de la source Vichy Saint-Yorre) lui assure une vie aisée qui lui permet de parcourir l’Europe à grands frais. Il effectue à partir de 1898, de longs voyages en Europe, devenant, à l’image de son héros Barnabooth, un homme « dont l’horizon s’étend bien au-delà de sa ville; qui connaît le monde et sa diversité ». Après avoir publié en 1911 son roman d’adolescence « Fermina Marquez », Larbaud fait paraître...
18 poezii, 0 proze
CDCharles d'Orléans
Charles d'Orléans, né à Paris le 24 novembre 1394 et mort à Amboise le 5 janvier 1465, duc d'Orléans, est un prince français, connu surtout pour son œuvre poétique réalisée lors de sa longue captivité anglaise. Il est le fils de Louis Ier, duc d'Orléans, frère du roi de France Charles VI, et de Valentine Visconti fille du duc de Milan. Il est né à l'hôtel de Saint-Paul, à Paris. Présentation Son enfance est marquée par les rivalités qui opposent son père à Jean sans Peur, duc de Bourgogne, rivalités à l'origine de la guerre civile entre Armagnacs et Bourguignons. Son père est tué sur l'ordre du duc de Bourgogne le 23 novembre 1407. En sa qualité d'aîné, il recueille la plus grande part de l'héritage dont le duché d'Orléans, les comtés de Valois et de Blois, et les seigneuries de Coucy et de Chauny. Il épouse en 1406 sa cousine germaine Isabelle de Valois (17 ans), fille de Charles VI, et veuve de Richard II d'Angleterre. Celle-ci meurt à vingt ans en donnant le jour à une fille....
5 poezii, 0 proze
RGRobert Ganzo
Robert Ganzo (1898 - 1995) est un poète d’origine vénézuélienne d'expression française. Né à Caracas, il passe son adolescence à Bruxelles, puis s'installe à Paris comme bouquiniste, et libraire. Engagé dans les combats de la Résistance, fait prisonnier, il s’évade.La poésie de Robert Ganzo, limpide, superbe, d’une grande pureté formelle, a des allures de viatique tant elle se révèle intense et douce, à la fois luxuriante et cristalline. Elle est tout entière d’évidence, d’envoûtement, sans le moindre hermétisme, vouée à la célébration de la présence humaine, de l’amour et du monde. Le poète Robert Ganzo fut aussi auteur dramatique, archéologue (préhistorien), peintre et marin. Bibliographie 1937-Orénoque 1940-Lespugue 1941-Rivière 1942-Rivière 1947-Langage 1951-Colère 1954-Résurgences Recueils rèunis dans L'Oeuvre poétique éditée chez Gallimard en 1997 « Tes yeux appris aux paysages je les apprends en ce matin immuable à travers les âges et sans doute à jamais atteint. Déjà les mots...
1 poezii, 0 proze
VSVictor Segalen
Victor Segalen, né à Brest le 14 janvier 1878, mort le 21 mai 1919 à Huelgoat, est un poète, et aussi médecin de marine, ethnographe et archéologue français. Après des études de médecine à l\'École du service de santé des armées de Bordeaux[1], Victor Segalen est affecté en Polynésie française. Il n\'aime pas la mer, ni naviguer mais débarquer et découvrir. Il séjourne à Tahiti en 1903 et 1904. Lors d\'une escale aux îles Marquises, il a l\'occasion d\'acheter les derniers croquis de Paul Gauguin, décédé trois mois avant son arrivée, croquis qui seraient, sans lui, partis au rebut. Il rapporte en métropole un roman, les Immémoriaux (1907), ainsi qu\'un journal et des essais sur Gauguin et Rimbaud, qui ne seront publiés qu\'en 1978. En 1908, il part en Chine où il soigne les victimes de l\'épidémie de peste de Mandchourie. En 1910, il décide de s\'installer en Chine avec sa femme et son fils. La première édition de Stèles a lieu à Pékin en 1912. En 1914, il entreprend une mission...
2 poezii, 0 proze
Nori interziși
de holobaca gheorghe
O voce cu îngeri albaștri pe umeri răsună pe pajiștea muzelor încoronate cu lauri de plasmă. Năieri pe valuri de carnaval ard pădurile patriei pe ruguri reality show, O nouă ordine în versuri...
Voix blessée
de Carjo Mouanda
Je crie dans mes pensées tourmentes Englouties dans le vide du sang flagellé d’ailleurs Où je verse mes larmes déchainées Sur l’innocence des silhouettes mutilées. L’air sec...
Păsări fără cuib
de holobaca gheorghe
Păsări fără cuib Ceasul din turn bate ora păsărilor fără cuib. Coasa însângerată a lunii (lipsită de legănarea pe valuri și ochi rotitori de cocori), seceră efluviile din gropile ecologice. Vântul...
Scrisori din Okinawa
de Ana Urma
Draga mea, când vei primi această scrisoare aici se vor fi scuturat de mult cireșii din ploaia florilor vor fi rămas doar semne și liniștea acestor cuvinte albăstrind foi peste foi cu gândul la tine...
actes sans paroles
de Vasile Munteanu
o marionetă este un copil suspendat care nu își pierde niciodată speranța de a atinge desăvârșirea adultul a pierdut inocența lăstarului adultul e înlemnit nu mai poate spera sufletul-alambic nu a...
Vivre sans peur
de Vasile Mihalache
Iată cum îi spuneam- Petreci prea mult timp În preajma cuvintelor: Vino în bătaia puștii, Între vâlvătăi Care dansează pe cer; Aruncă din gură potcoavele Cu care calci strâmb; Învață să vorbești Pe...
vie sans lumiere
de Cătălin Al DOAMNEI
în lumbini lumini dezlumind prin păduri de arini luminânda lini lumini originalitatea ființei se vede numai în poem nu știu dacă-i adevărat pe ion țiriac îl chema ion chiriac și el relatează cum...
Retrospectiva: Sans-cullote
de Solomon Tamara
Moto:”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (proverb biblic) „Te doresc!”, asta îmi transmiteau și ochii lui, și zâmbetul… și modalitatea în care își mișca mâinile…...
în noaptea asta nu se fac fotografii
de tania cozianu
eram aproape copil când mi-ai făcut fotografia aceea lipisem obrazul de oglindă ai spus să stau nemișcată pelicula s-a autoaprins s-a voalat și n-ai înțeles niciodată de ce apoi ai vrut să-mi...
mon coeur est rouge
de tania cozianu
uneori toate păsările seamănă între ele și femeile merg pe mijlocul străzii cu ochii alungiți spre tâmple foarte verzi îmi opreai legănatul gleznei mătasea rochiei scâncea se înroșea din tine...