"SINISTRU AMURG VIOLET" – 3462 rezultate
0.03 secundeMeilisearchExcrementul
Combinatie intre artist si boschetar, intre problema si rezolvare, intre sinistru si pozitiv. Nu-mi doresc sa impresionez pe nimeni, decat pe mine.
1 poezii, 0 proze
Cristina Somcutean
Sunt un element nesemnificativ intr-un univers mult prea mare. Din acest motiv mi-am creat propriul univers. Atrasa de enigme, de noapte de frumusete, si de poezie. Dar REA. "Ucid fara scrupule sau cel mai mic regret Vanand sinistrul aspect nocturn Caci eu sunt placerea durerii tale Picaturi mici si rosii ce cad ca o...ploaie"
1 poezii, 0 proze
OBOvidia Babu-Buznea
Ovidia Babu (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București). Poetă și istoric literar. Fiica Angelei și a lui Nicolae Babu (scriitor în dialect aromân). Absolventă, în 1955, a Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a funcționat până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în Filologie, cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri . Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1967, iar în 1971 debutează editorial cu volumul Poeme . Opera • Poeme , ed. Cartea Românească, București, 1971; • Dacii în conștiința romanticilor noștri , ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1979; • Fără chip , ed. Cartea Românească, București, 1980; • Îmblânzirea miracolului , ed. Cartea Românească, București, 1983; • Stup împietrit (Poeme captive, 1985-1989 și Aproape postume, 1995-1996), ed. Cartea Românească, București, 1999; •...
29 poezii, 0 proze
DZDuiliu Zamfirescu
Membru al Societății Junimea. Diplomat. Ministru de Externe( 1920-1921) Poeme de ținută neoclasică ( Alte orizonturi, Imne păgâne ). Se impune prin romane de observație socială ( primul roman-ciclu din literatura română : Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna ). Nuvele ( Novele romane ) Traduceri din Th. Gautier, Victor Hugo, Leopardi. Corespondență cu Titu Maiorescu. Academician.
33 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
MSMarin Sorescu
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător) a fost cunoscut în timpul vieții pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a facut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să...
352 poezii, 0 proze
TMTitu Maiorescu
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova -- d. 18 iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic și "piatra de fundament" pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici. Titu Maiorescu (numele său complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a născut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui Titu Maiorescu, n. Maria Popazu, este sora cărturarului episcop al Caransebeșului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Vălenii de Munte și, se pare, de origine aromână. Tatăl său, Ioan Maiorescu, fiu de țăran transilvănean din Bucerdea Grânoasă, se numea de fapt...
7 poezii, 0 proze
AMAlexandru Macedonski
ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...
120 poezii, 0 proze
Vuk Draškoviæ
S-a născut la 29 noiembrie 1946, la Meða, în Serbia, în apropiere de granița sârbo-română, într-o familie de coloniști din Herțegovina. Școala elementară a absolvit-o la Fojnica, gimnaziul, la Gacko, iar Facultatea de Drept, la Belgrad. Figură marcantă și uneori contradictorie a opoziției sârbe sub regimul lui Slobodan Miloševiæ. În 2004 este ministru de externe al Uniunii Statale Serbia și Muntenegru. În 1996, cu prilejul lansării versiunii românești a romanului „Cuțitul“ a fost oaspete al Timișoarei. A publicat până acum câteva romane de succes la public, majoritatea fiind deja traduse în limbi de circulație internațională. Dintre acestea amintim: Judecătorul Cuțitul Consulul rus Rugăciune Noaptea generalului Romanul cuțitul a fost tradus în limba română de Dușan Baiski și a fost publicat în 1995, la Editura \"Helicon\" din Timișoara.
2 poezii, 0 proze
EBEmily Brontë
Naștere – 30 iulie 1818 Thornton, West Yorkshire, Anglia Deces – 19 decembrie 1848 (la 30 de ani) Haworth, West Yorkshire Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 - d. 19 decembrie 1848) a fost scriitoare engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman La răscruce de vânturi. A fost al cincilea din cei șase copii ai lui Patrick and Maria Branwell Brontë. Tatăl era profesor, ca ulterior să devină ministru. În afară de câțiva ani nefericiți petrecuți într-o școală religioasă, descriși mai târziu în romanul ei, cea mai mare parte a studiilor le-a efectuat alături de tatăl ei. Ca și surorile ei, a trăit o viață izolată. A murit la 30 de ani de tuberculoză. Opere În 1847 publică singurul ei roman "La răscruce de vânturi", tradus în limba română de Henriette Yvonne Stahl. În colaborare cu surorile ei, Anne și Charlotte, a scris versuri, care au fost publicate în 1845 sub titlul Poems.
10 poezii, 0 proze
SINISTRU AMURG VIOLET
de Laura Kiritescu
Sinistru amurg violet stăpânește zarea, Morți obosiți străbat cimitirul Și ascultă ropotul straniu al ploii Iar pe mine mă-ngheață mirarea. Sinistru amurg violet mă-nfioară, Cu norii scheleți...
valori de palmares
de Luminita Suse
Ultimii elefanți asfințind violet se destramă cu gesturi sinistre levitează printre nori, fluturând urechile batiste ventilează altare-n amurg, spulberând prafuri cosmice în ploi de feromoni astrali...
Amurg și cafea
de Alina Maria Ivan
intră soarele pe sub ușă roșu violent sihastru te sorb din cafea cu ura de după rămâi pe buze te port așa într-un sărut neînceput citesc Păunescu la fereastră și simt cum cerul se strecoară prin...
Amurg sinistru
de trusca ionut
Din trupul meu rănit cad picuri roși de sânge, Amurgu-n ochii mei splendoarea își prelinge, Mă tot îmbie-ntruna, văzând cum mă afund, Să gust otrava-i dulce din cupe fără fund. Văd îngeri ce pieirii...
Trecutul
de Octavian Goga
S-abat mustrări din altă vreme, Din vremea când nu ne știam, Și vin pe nume să mă cheme, Să-mi strige nopțile la geam, Ca o pădure de blesteme... Trecutul tău de-odinioară, Prăpastie cu multe guri,...
Poporul meu ucis de stele
de x
Veniti sa ne salvam poporul, de-acest sinistru genocid, Imbatraneste prea devreme, si sufera ingrozitor Cand usile spre fericire, la simplu ordin se inchid, Lasand tristetea sa triumfe, prin...
Camera moliei mele
de Rosu Tiberiu
Camera moliei mele Îmi pansez rana sufletului meu cu fașa sterilă a inepției cotidiene consacrate. Stupefiat de atmosfera lugubră și de dansul sinistru al moliilor mele ce-și perindă aripile poleite...
Nocturn
de Barbu Florentina
Dacă m-ai fi lăsat, măcar pentru o vreme limitată să-mi sprijin chinul pe sufletul tău, poate azi, nu m-aș mai fi înnecat în gânduri spurcate. Și poate, aș fi fost a ta, așa cum, aparțin acum...
MADAME FORTUNA
de valeriu danalachi
O Fortuna, velut luna statu variabilis, semper crescis aut descrescis... (Cantos Carmina Burana) În acea vinere lungită cu belșug de soare, pe când oftânda lume încă asuda-n ardoare, sperînd că...
Vara tricoului cu numărul 12
de Ghinea Nouras Cristian
Acum N. era destul de mare ca să redacteze un jurnal secret, ce apărea sub formă de ziar scris pe hârtie de ambalaj, după ce renunțase la greoiul letopiseț, pe care îl „picta” cu pana de gâscă muiată...