Poezie
SINISTRU AMURG VIOLET
(Dedicată lui Bacovia)
1 min lectură·
Mediu
Sinistru amurg violet stăpânește zarea,
Morți obosiți străbat cimitirul
Și ascultă ropotul straniu al ploii
Iar pe mine mă-ngheață mirarea.
Sinistru amurg violet mă-nfioară,
Cu norii scheleți străpungând orizontul.
Mă hăituiește vântul groaznic de rece
Cu frunze uscate ce-n urma mea zboară.
013.798
0
AD