"Să te re-cunoști..." – 23022 rezultate
0.01 secundeMeilisearchTristan Corbière
Édouard-Joachim Corbière (pseudonim: Tristan Corbière, n. 18 iulie 1845 - d. 1 martie 1875) a fost un poet francez. Prin căutările sale formale, (a folosit printre primii dicteul automat, sau mai bine spus o formă ce anticipează dicteul automat) este considerat precursor al liricii moderne. * Édouard-Joachim Corbière, dit Tristan Corbière, né le 18 juillet 1845 au manoir de Coat-Congar à Morlaix (Finistère) et mort le 1er mars 1875 à Morlaix, est un poète français. Il est né de l'union d'Édouard Corbière et d'Angélique Aspasie Puyo que 33 ans séparent : à sa naissance, son père est âgé de 52 ans, et sa mère de 19. Après une enfance passée sans histoire dans le manoir du Launay, Tristan est envoyé à l'âge de 14 ans en pension au lycée impérial de Saint-Brieuc. C'est à cette époque qu'il commence à souffrir du rhumatisme articulaire qui lui gâchera l'existence et qui aura raison de lui. Son état de santé...
9 poezii, 0 proze
Jules Supervielle
Jules Supervielle (1884-1960) Poète, romancier et dramaturge français, auteur d\'une poésie très personnelle, hantée par l\'angoisse de l\'absence et le sens du mystère. Né à Montevideo, en Uruguay, issu d\'une famille de grande bourgeoisie, orphelin huit mois après sa naissance, il fut élevé par son oncle et sa tante, et partagea sa vie entre la France et l\'Amérique du Sud. Il se maria en 1904, et fut père de six enfants. Tandis que ses premiers poèmes sont d\'une facture assez traditionnelle (Brumes du passé, 1900 ; Comme des voiliers, 1910), la fréquentation de Jules Laforgue le poussa à cultiver l\'humour (Poèmes de l\'humour triste, 1919). Il se libéra de toute influence à partir de Débarcadères (1922), le premier de ses recueils en vers libres, où se retrouve toutefois le goût pour les voyages qu\'il partageait avec Valéry Larbaud. Après un roman fantastique (L\'Homme de la pampa,...
22 poezii, 0 proze
Jules Supervielle
Jules Supervielle (1884-1960) Poète, romancier et dramaturge français, auteur d\'une poésie très personnelle, hantée par l\'angoisse de l\'absence et le sens du mystère. Né à Montevideo, en Uruguay, issu d\'une famille de grande bourgeoisie, orphelin huit mois après sa naissance, il fut élevé par son oncle et sa tante, et partagea sa vie entre la France et l\'Amérique du Sud. Il se maria en 1904, et fut père de six enfants. Tandis que ses premiers poèmes sont d\'une facture assez traditionnelle (Brumes du passé, 1900 ; Comme des voiliers, 1910), la fréquentation de Jules Laforgue le poussa à cultiver l\'humour (Poèmes de l\'humour triste, 1919). Il se libéra de toute influence à partir de Débarcadères (1922), le premier de ses recueils en vers libres, où se retrouve toutefois le goût pour les voyages qu\'il partageait avec Valéry Larbaud. Après un roman fantastique (L\'Homme de la pampa,...
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
Pierre-Jean Jouve
Pierre Jean Jouve (né à Arras le 11 octobre 1887, mort à Paris le 8 janvier 1976) est un écrivain, poète, romancier et critique français. Pierre Jean Jouve a eu plusieurs vies. Avant 1914, il est un des écrivains de l\'unanimisme, ce mouvement créé par Jules Romains, puis un membre actif du mouvement pacifiste animé par Romain Rolland pendant la Première Guerre mondiale. A partir de 1921, une profonde rupture a lieu grâce à sa seconde épouse, la psychanalyste Blanche Reverchon, traductrice de Freud (1923) et amie de Jacques Lacan. Elle fait de lui l\'un des premiers écrivains à affronter la psychanalyse et à montrer l\'importance de l\'inconscient dans la création artistique — et cela dès le milieu des années 1920. On peut citer parmi les œuvres de cette époque ses recueils de poèmes : Les Noces (1925-1931), Sueur de Sang (1933-1935), Matière céleste (1937), et ses romans : Le Monde désert (1927), Hécate (1928), Vagadu (1931), La...
1 poezii, 0 proze
Philippe Jaccottet
"Singurul poet din grupul poeților romanzi care a locuit în Franța. Traduce din poezia italiană și germană. Poe crescut la simbolistica artei mediteranee și nostalgiilor septentrionale, care nu îngăduie libertinaje dar celebrează libertățile cuvântului, receptiv la seducția senzațiilor auditive, la cromatica psihologică, încărcând subțirimile portativului cu aluzii, reflecții și concepte(...)" - Ion Caraion Volume apărute: Promenadă sub copaci (1957), Ignorantul (1958), Obscuritate (1961), Aer (1967), Lecții (1969). franceză Philippe Jaccottet (né à Moudon, canton de Vaud, Suisse, le 30 juin 1925) est un poète et traducteur suisse d'expression française. Jaccottet a traduit Goethe, Hölderlin, Leopardi, Musil, Rilke, Thomas Mann, Ungaretti mais aussi l'Odyssée d'Homère. Son métier de traducteur a occupé dans sa vie une place considérable et se révèle, en terme quantitatif, plus important que sa production poétique; s'il a été dicté par la nécessité, il ne s'agit pas...
1 poezii, 0 proze
Georges Brassens
Georges Brassens, né à Sète, Hérault, le 22 octobre 1921, mort à Saint-Gély-du-Fesc, Hérault, le 29 octobre 1981, est un poète auteur-compositeur-interprète français. Il mit en musique et interpréta, en s’accompagnant à la guitare, plus d'une centaine de ses poèmes et ceux d’autres poètes dont Paul Fort. Il enregistra de 1952 à 1976, 14 albums. Il reçu le Grand Prix de poésie de l'Académie française en 1967. Il est l’auteur des chansons: Les Copains d'abord, Chanson pour l'Auvergnat, Bancs publics, La Mauvaise réputation, Je me suis fait tout petit, L’Orage, Dans l’eau de la claire fontaine, Les Trompettes de la renommée, Supplique pour être enterré à la plage de Sète, La non-demande en mariage, Mourir pour des idées et, sur un poème d’Antoine Pol, Les Passantes. Georges Brassens est né dans un quartier populaire du port de Cette (le nom de la ville ne sera orthographié Sète qu’en 1928). Dans la maison familiale[1] il est entouré de sa mère Elvira, de son père...
8 poezii, 0 proze
Filippo Tommaso Marinetti
Filippo Tommaso Marinetti s-a născut în 22 decembrie 1876 la Alexandria (Egipt) și a murit la 2 decembrie 1944 la Bellagio. Studiază într-un colegiu francez de iezuiți și-și ia în 1893 baccalauréat ès lettres la Paris. Familia mea se mută la Milano și astfel viitorul inventator al futurismului se înscrie la Facultatea de Drept din Pavia, terminându-și studiile, însă, la Genova în 1899. Debutează în revista „Anthologie-Revue” în 1898 cu poezia „Les Vieux Marins” câștigând un concurs de poezie la Paris. Devenit poet de limba franceză, publică La Conquête des Étoiles (1902), Destruction (1904), La ville charnelle (1908). În 1905 scoate revista internațională Poesia împreună cu Sem Benelli și Vitaliano Ponti, rămânând însă singurul director al revistei începând cu numărul 8. La 20 februarie 1909 publică în „Figaro” la Paris „Manifestul Futurismului”. Trasată „poetica” futuristă, în același an apare drama Poupées électriques și apoi, în 1910, romanul Mafarka le Futuriste și Re...
1 poezii, 0 proze
pop romeo
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com
869 poezii, 0 proze
Dani Stefan
"Sa scrii inseamna sa te dezvalui in exces"- Franz Kafka
9 poezii, 0 proze
Să te re-cunoști...
de iscru adrian
Uneori refuzi să te re-cunoști în propria umbră alteori refuzi că recunoști că ești \"ceva\" între umbră și oglindire care la marginea zilei își lasă sufletul iar la marginea nopții îl regăsește...
Să te re-cunoști...
de iscru adrian
Cum să te re-cunoști nu mai știi dintr-odată un stră-fulger de beznă a separat conținutul cuvintelor de pricina lor - de efectul lor ...dintr-odată cuvintele tale nu mai încep și nu mai sfîrșesc în...
Să-ți rostești ființa...
de iscru adrian
Învață să-ți rostești ființa să-i dai un nou început altfel nu vei ști cînd se va întoarce și săvîrși întru aceeași cauză mereu presimțită și mereu uitată și posedat de ceea ce posezi zadarnic vei...
În clipa dezmărginirii...
de iscru adrian
Poate în clipa dezmărginirii nu vei muri de tot poate închipuindu-te tot mai aproape departelui cu lumina din cuvinte te vei naște din nou sau din acea clipă vei fi totuna su starea luminii ce...
Un gînd anume...
de iscru adrian
Un gînd anume cauți sau acele cuvinte devenite ecou transcendent cauți de parcă ai mai putea să prefaci innumibilul în cuvinte de parcă ai putea să te re-cunoști în absența prin care gîndul(negînd)...
Inefabila singurătate...
de iscru adrian
Inefabila singurătate ne-de-finită rămîne fără iluzia unei anume prezențe ...doar ajutat de ea ai putea intui deosebirea dintre absența ta și absența din tine sau poate acea iluzie mirabil te va...
Este o re-cunoaștere...
de iscru adrian
Orice cunoștere de sine este de fapt o re-cunoaștere ...te re-cunoști oglindind ceea ce te oglindește ...după care urmează întru(chi)parea gîndului de sine gînditor sau tu îți dorești altceva mai...
Cunoaste-te pe tine insuti !
de Gavriluta Iulian
Cunoaste-te pe tine insuti ! De Pr. Iulian GAVRILUTA Acest subiect merita o mai mare aplecare decat o exhausiva descriere. Daca ar fi sa ne referim numai la primul cuvant : « a cunoaste » care se...
Acea existență...
de iscru adrian
\"De altfel noi nu existăm decît în timpul somnului\" ...iar în rest încercăm să re-trăim acea \"existență\" întorcînd-o pe dos de fapt te cunoști cu adevărat abia cînd te re-cunoști în ceea ce...
Daca
de petruta ionescu
Dacă… Marea poate fi locul nostru Dacă ne găsim. Pamântul va fi Prea mic dacă ne iubim. Oamenii... Vor fi nisip dacă ne pasă de noi. Doi Pare să fie cifra de aur dacă mă lași... Să Adorm, să visez,...
