"Să împușcăm pianistul" – 23026 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
VPVictor Potra
11 iulie 1969, născut, nu făcut, totuși neîntrebat noiembrie 1969, botezat ortodox, categoric neîntrebat 1972, prima (și ultima) rugăciune - Înger, îngerașul meu 1976, ochelari, moment de cotitură în evoluția mea... 1978, cărți de popularizare științifică, Uzina Aqua, Uzina Terra, Uzina Cosmos... Ai mei credincioși dar iubitori. 1981, ateism. Dezbatere în familie, patriarhul tolerant (G. Potra) "L-o lumina..." 1986, furcile caudine. Biologie nu, filozofie-istorie nu, nici măcar istorie... Politehnica. Meditații. 1987, TCM, dar mai întâi armată. 15 Noiembrie 1987 – așteptăm cu arma la picior să împușcăm ceva. Nu știm ce, dar împușcăm cu entuziasm. Educație politică. 1989, decembrie, Televiziune, degeaba. 1990, aprilie – mai, Piața Universității, iunie, trei zile pe stradă, alegeri. Sfârșitul politicii. 1993, Filosofie, speranțe mari. Creativitate versus dresaj. Despărțirea de ateism. 1996, despărțirea de cultură. Vreau. Acum. Mass-media. 1999, patron. Începe o lungă degradare...
194 poezii, 0 proze
MTMarina Tsvetaeva
Marina Ivanovna Țvetaeva s-a născut la Moscova pe 8 octombrie (26 septembrie-stil vechi) 1892 în familia unui profesor universitar. De la vârsta de 6 ani începe să scrie versuri, atât în limba rusă, cât și în poloneză și finlandeză. Învață la Moscova, apoi în pensioane din Europa, respectiv Elveția și Germania. Primele versuri pe care le publică, atrag atenția criticilor vremii(V. Briusov, M. Voloșin, N. Gumiliov), fiind considerată de către aceștia o poetesă deosebită. În 1912 se căsătorește cu Serghei Efron , ofițer în garda albă și, se pare, agent dublu. În 1922 – emigrează la Berlin, apoi se mută în Praga. În 1925 se stabilește în Franța. În 1939 se întoarce în Rusia Sovietică. La scurt timp, îi sunt arestați soțul și fiica, soțul fiind împușcat, iar Ariadna închisă în Gulag, unde va supraviețui 16 ani. Țvetaeva aproape că nu mai scrie poezie, se dedică traducerilor. La începutul războiului se evacuează la Elabuga. Nu are un loc de muncă, nu are o casă. La 31 august 1941 se...
27 poezii, 0 proze
Gabriel FATU
S-a nascut intr-un sat numit Luminita, comuna Topolog, in judetul Tulcea. Dupa liceu a venit la Bucuresti si patru ani consecutiv a dat examen la teatru. Intr-un final a reusit, a absolvit in iulie 2000, dar vroia sa renunte, deoarece, credea atunci, "daca nu stii pe nimeni nu prea ai sanse....". A vrut sa mearga la Tulcea sa lucreze in asigurari. Primise o invitatie de la Cairo pentru festivalul de teatru din septembrie si a vrut sa mearga, totusi, sa joace spectacolul, sa nu incurce echipa. Si, s-a intors plin de glorie: a primit "Premiul pentru cel mai bun Actor". La intoarcerea in Romania, a primit un rol intr-un nou spectacol la Teatrul de Comedie, apoi la Nottara. A intrat si la televiziune, s-a angajat la UNATC (fostul IATC). Din 2004 pana in 2006 a jucat la Teatrul Foarte Mic. din Bucuresti. Din 2006 joaca in Laptaria Enache in spectacolele "HELL" de Lolita Pille (cu Adriana Trandafir, Cristi Iacob etc) si, in cea mai recenta productie marca Teatrul Daya, "SI CAII SE IMPUSCA,...
5 poezii, 0 proze
HMHector Hugh Munro
Saki (1870-1916) este pseudonimul lui Hector Hugh Munro Scotianul Hector Hugh Munro si-a publicat articolele si povestirile sub pseudonimul Saki, inspirat poate de paharnicul lui Omar Kayyam. Considerat un maestru al prozei scurte, deseori comparat cu O. Henri si Dorothy Parker, Saki a fost un critic al epocii eduardiene , de cele mai multe ori intr-un stil macabru si crud. A fost crescut de matusile lui, care nu de multe ori au folosit si metode mai dure de a-l educa; sursa de inspiratie pentru personajele lui de mai tarziu.. A fost politist, jurnalist la Westminster Gazette, Daily Express, Bystander, Morning Post si Outlook, corespondent al ziarului Morning Post in Balcani iar, la izbucnirea primului razboi mondial, s-a inrolat in armata cu toate ca depasise varsta. Desi de multe ori ranit si inapt sa lupte s-a incapatanat sa ramana pe front unde a si murit impuscat. Se spune ca ultimele lui cuvinte au fost : \"Put that damned cigarette out!\" Dupa moartea lui, sora sa i-a distrus...
1 poezii, 0 proze
DPdan pintican
am crescut undeva,la confluenta dintre dulcele aer traditional de la tara si strictetea impusa de parintii mei. refugiul meu divin era imbratisarea mirosind a busuioc a bunicii mele.dinsa ne priveste acum din neantul fara dureri al celor buni si drepti. am absolvit un liceu cu profil filologic(Ady- Sincai,Cluj-Napoca).actualmente, activez ca si director-executiv in cadrul unei firme de constructii. am inceput sa valsez pe aleile poeziei inca din scoala generala.prima poezie a fost in limba franceza.in liceu, la cererea colegilor, scriam poezii pe care ei le foloseau ca si arme redutabile in campaniile lor de cucerire a fetelor. paradoxal e ca eu nu am reusit niciodata sa fac "cuceriri" cu ajutorul poeziilor mele.am publicat o singura data citeva poezii in ziarul NATIONAL(septembrie 2001) si am fost invitat la doua emisiuni radiofonice, avind ca tema poezia de dragoste, pe postul de radio RENASTEREA(redactor Flavia Teoc). din pacate, scriu cam rar.dar,fara a-mi cauta scuze, cred ca...
9 poezii, 0 proze
DADelmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
ICIoan Petru Culianu
Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950 - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română. A fost profesor invitat de istoria religiilor la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde si a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată. Puțini știu ca Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași. A absolvit inițial secția de italiană de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din Bucuresti cu teza Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere. Coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent șase limbi....
1 poezii, 0 proze
SPSa-mi sugeti pula de poetii pizdei
2 poezii, 0 proze
atunci sa ramana
Detest 100% din oameni. Da, ma includ intre ei.
1 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Să împușcăm pianistul
de sînziana dinu
Împușcă pianistul Fiindcă n-are frac! Și oricum, a greșt partiturile Cântă Toccata în loc de Claire de lune… Ce prost! La final, drept pedeapsă, Dați-i un buchet de spini Poate înțepat, va respecta...
Sa-mi vii...
de Adriana Bochis
Sa nu-mi vii in dimineti sticloase cand fruntea cuprinde mult prea multe vise indigerabile, desi promise. E vremea de hranit caii nisipului verde cu melodia pe care nimeni n-o mai crede, dar o...
Tonomatul cu stafii
de Cristiana Popp
... teiubesc teiubesc teiubesc... urlă un tonomat răgușit ca o voce vulgară de prostituată bătrână cunoscută rând pe rând de toți bărbații orașului, de fiii lor și de fiii fiilor lor cu mâini...
Festivalul Internațional \"Zile și Nopți de Literatură\", Neptun , 10 - 12 iunie 2011, Ediția a X-a,
de marlena braester
Acum câteva luni am primit invitația de a participa la acest festival, cunoscut mie de câțiva ani, mai ales datorită premiului Ovidius acordat scriitorului israelian Amos Oz. Iată câteva date care ar...
Războiul nostru și al lor
de Nicolae Diaconescu
27.01.2009 Războiul nostru și al lor repostat pentru încadrare la proză Lupta împotriva formelor fără fond a reprezentat un crez pentru mulți creatori. Azi însă, vorba unui comerciant, ambalajul cu...
Tristețe vehementă de sfârșit de toamnă
de Atreides
Tristețe vehementă de sfârșit de toamnă (sau Ceea ce ni se \"oferă\" ) Să împușcăm toți literații Și să îngrășăm porcii cu sângele lor. Să dărâmăm școlile Și să construim cimitire. Să fim buni Și să...
Poartă, într-acolo
de Florin Andor
trăitor după legi proprii meteoric treceam, făcând un semn ușor cu capul. singuratic și tăcut, sângerând dintr-o rană nevăzută, mă opream lângă calul prăbușit. erau mulți în jur însă nu mă înghesuiam...
no cross anywhere
de dan mihuț
am intrat în mare. pretutindeni, peștii cu foarfeci deformate, rădeau pereții crevaselor, tundeau iluminatorii de conserve. am intrat în apă cu o conservă mare în mână. încet, să nu mă audă...
Mai trece o zi
de elena gheorghiu
Începe o nouă zi și sincer îmi este frică de sfârșitul debusolat al ei. Avem toți traiul de furnică, la creier purtăm doar clopoței, pe viața searbădă avem iar pică. Dar timpul este comprimat, stă cu...
Genova în două ore
de Sorin - Mihai Grad
Prima impresie a fost că ne vom sufoca. \"Crezi că rezistăm două ore în sauna asta?\" Nu era neapărat foarte cald, dar umezeala era impresionantă. Eram în Italia de două săptămâni. De luni până...