"Riduri" – 4158 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AVApati Vasile-Cornel
"E liniste iarasi, eterna speranta, Cand cuvantul cade in genunchi si atinge durerea ce inunda ochii limpeziti de lacrimi." Prin promisiuni ma vad pe mine in aceeasi oglinda cuprinsa de spaima de nevazutul chip de ceara ce cuprinde miezul unei calmitati monotone. Se aseamana momentul desfatat de rodul sangeriu al unui trup de zmeura cu atingerea ta blanda ce era sa ma culeaga din obscurul inamic al meu numit captivitate. Prins intre doua lumi, cei ce au aripi si cei ce stiu sa zboare pentru ca aripile-mi cad precum fluturelui toamna, somnambul de vise tomnatice intrat in deriva intr-un peisaj venit odata cu vremurile grele cand coltii demonilor hazardati vor sa strapunga vlaga oricarui zburator. Plecati va spun!Eu inca stiu sa zbor si munca de creatie o fac dupa propriul gust dupa o cerinta divina care ma cheama prin vibratiile celorlalti frati.Simt detaliul oricarui cuvant sau replica unei fraze privita prin ochi buni clari, povesti triste ce vor lasa riduri vor imbatrani privirea...
4 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
SGSainu Geanina
11 poezii, 0 proze
rechesan gheorghe
Un amator avid de cunoastere Mai mult citiți sub brazda rîndurilor...dacă aveți chef! Scîrbit de cenzura și bisericuțele de aici, la bunul plac al unor editori constipați de importanța decizională.bref, pute a mort!
161 poezii, 0 proze
ANAnghel Nicolae
BIOGRAFIE: NUME: ANGHEL NICOLAE NASCUT: 04-02-1982 ORAS: BUCURESTI OCUPATIE: CADASTRU CITAT: 'TE NASTI PENTRU A TRAI, TRAIESTI PENTRU A MURI,MORI PENTRU A TE RENASTE' PE LINGA ACESTE RINDURI, VREAU SA VA SPUN SI DESPRE AUTORUL ACESTEI POEZII CITE CEVA: NUME: BURNETE DUMITRU NASCUT: 13-08-1954 ORAS: BUZAU OCUPATIE: FERMIER PE LINGA ACEASTA POEZIE VREAU SA VA SPUN CA MAI ARE IN JUR DE 500 DE POEZII, PE CARE AS VREA SA LE PUBLIC PE ACEST SITE CIT MAI CURIND, IN FUNCTIE DE SUCCESUL ACESTEIA. ASTEPT PARERILE SI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA AICI, S-AU PE ADRESA DE MAIL boletieri@yahoo.com,: Id.Mess.: boletieri
1 poezii, 0 proze
John Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
Mircea Popovici
Mircea Popovici (n. 21 aprilie 1923, București) a fost unul dintre primii poeți din grupul literar “Albatros” și din mișcarea bucureșteană postavangardistă a deceniului al cincilea din secolul XX. "A frecventat, la indemnul prietenului sau Constant Tonegaru, cenaclul "Sburatorul" al lui E. Lovinescu, unde a citit in citeva rinduri. Lupta apoi in cel de al doilea razboi, ca ofiter. Debutul este inlesnit de premiul pe care i-l acorda, lui si lui Geo Dumitrescu, Fundatia "Regele Mihai I". Nu-i de colo, daca tinem cont ca din juriu faceau parte Tudor Vianu, Perpessicius, Camil Petrescu, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Ion Biberi si Petru Comarnescu. Cartea, aparuta in 1946, s-a numit Izobare si l-a inscris pe Mircea Popovici printre reprezentantii generatiei care ulterior a fost numita "a razboiului". Alaturi de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Mihail Crama, Ben Corlaciu si de alti scriitori grupati in jurul revistei "Albatros", el a adus...
3 poezii, 0 proze
Riduri
de Argint Aurelian
Flori de stâncă se oglindesc În lacul de lacrimi, Ce a izvorât din ea. Un loc aparte... Ascuns, Nevazut, Neauzit. Dincolo de el esti tu... Imaginea ireală A stâncii nevazute.
riduri
de viorel gongu
Într-un pas de plug ridicat a liniște am găsit într-o amforă un pieptar de războinic din spice un coif dintr-un țest o lance cu vîrf de rariță și un snop de riduri de pace, de război de mamă și pâine...
riduri
de Victor Potra
ridurile erau bariera dintre ea și ea începeam privind un ochi o dezbrăcam de trecut sânii înmugureau primii gustul spărgea alveole ascunse adânc apoi năvalnic de mână uitam bariera dintre ea și eu...
riduri
de Ioana scrie
îmi privesc corpul și aproape că pot să îl despart în silabe nu știu dacă între un corp și vise e un hiat, o aliterație sau un oximoron și ochii au riduri, nu doar pixeli sunt filtre prin care vedem...
riduri
de Miclăuș Silvestru
pregătiri de Paști – ridurile bunicii astăzi mai adânci
Riduri
de Alina Maria Ivan
riduri pe chip pe sufletul nostru riduri pe frunze pe pași și pe noi riduri în apa de munte ce prea grabnic curge riduri pe inima pe inima ta riduri pe lume pe noi și pe soare riduri pe văi pe cer pe...
riduri
de Teodor Dume
încă o zi în care lumea trece prin mine unde să mă ascund Doamne...
Riduri
de Iulian Lian
Dă-mi câteva riduri! Să le admir...să văd în ele bucurii ce-or veni şi tristeţi trecute. Şi măsurându-le cu buzele, abia-abia le voi pricepe. Mă voi îndrăgosti de fiorul lor ca de Marea cea Mare, ca...
Riduri de lut
de Gina Nicolae
Nod în gât până în vârful picioarelor, cădere de calciu or neliniște? Om de lut șlefuit cu pietre aspre, ridurile-ți apar în suflet deși cuptorul arată temperatură maximă.
riduri albe cu Beethoven
de Mihai Leoveanu
prin nori noapte de noapte Beethoven înnegrit de orgoliu aproape alergând cu mâinile la spate prin nori noapte de noapte Beethoven crispat – cu numai ridurile albe – trăgând după el cerul...
riduri pe floarea de cireș
de cezara răducu
Sunt flotantă prin pîntecul imens al tăcerii tale ca-ntr-o religie fără decalog. primăvara asta n-a fost niciodată atât de păgână.
Riduri și rime
de Elena Malec
Vârstele vin și se duc goale ca telescaune deasupra unui hău fără fund. N-ai habar de va fi noapte sau dimineață inevitabil ajungi la celălalt capăt de viață unduit, ca apa pe prund. Mi-adun puterile...