"Rănile sufletului" – 4187 rezultate
0.01 secundeMeilisearchion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
stanciulescu lucian
pelerinaje in meca occidentala,minciuni frumoase care de ceva vreme imi sparg in continuu geamul gindirii.cioburile amintirilor sunt mea culpa care imi zgirie constiinta,iar indestructibilitatea efectelor personale imi raneste,putinta degetului in cauza, de a il pune pe ranile provocate altor semeni. si cu toate acestea ,creierul inimii imi spune ca pot suporta infuzii noi de trairi reparatoare. scurgerile de emotionalitati se datoreaza razvratirii laturii psiho,afective de tirania ratiunii consumatoare de Prezent cu reminiscentele viciilor.
1 poezii, 0 proze
BMBaciu Crina Maria
M-am nascut in 15 august 1986 in Fagaras. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt din acel oras... Apoi am ajuns in Sibiu. Pe parcursul acestor ani, viata a fost o impletitura din fire negre si rosii incrustate cu vise, dorinte si fericiri. Scrisul meu curge din ranile ce si le provoaca reciproc cei doi eu. Pana si amintirea mea cea mai veche are in atomii ei doi eu: acum eu scriu si eu critica.
8 poezii, 0 proze
IKIvan Andreevici Krîlov
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...
2 poezii, 0 proze
MCMargareta Cemârtan-Spânu
Margareta Cemârtan s-a năsut în 1942 la 19 noiembrie, la Mihăilenii Vechi, județul Bălți. În 1949 este deportată în Siberia și se întoarce în satul natal în 1956. În 2002 publică trei eseuri – “Mărul”, “Mustangii” și “Lupii”, iar în 2006 “Lupii (Amintiri din copilărie)”. Grigore Vieru: ”Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în “Amintiri din copilărie” care sunt o față opusă luminoasei copilării descrisă de Creangă, pagini tulburătoare pe care le putea așterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumusețe și puritate au fost adânc rănite în copilărie și adolescență.” Margareta Cemârtan-Spânu a fost deportată la 7 iulie 1949, în cadrul operațiunii secrete „IUG”, desfășurată de autoritățile sovietice. Pentru că nu avea mamă, a fost deportată împreună cu bunica, tatăl și fratele ei. În acea perioadă avea 6 ani și jumătate. Au fost urcați cu toții în mașini militare, în...
0 poezii, 0 proze
Rănile sufletului
de Mirela Ciolacu
La ușa timpului mi-a bătut viața Și m-a-ntrebat dacă mai sunt. Privesc pe geam. Apare ceața Și simt că mă tot duc, că mă afund. În colțul trist al camerei stinghere Opaițul aprins, parcă se stinge...
Singuratate
de aaaaaaaaaaaa
Sorb o licoare sa- mi vindec rănile sufletului. Alerg în singurătate și ei se apropie să mă supere. Îi las în prostia ce-i domină din nefireasca lor fire Și adorm în lâna, pe care oile o păstrează ca...
nu mă lăsa să uit de noi
de Ileana Petrovici
mințile noastre produceau scântei împreună ni se tămăduiau rănile sufletului adâncindu-ne-n abisurile dorinței într-o beție lăuntrică a extazului păream seduși de fericire mansarda se umplea de...
Pragul absolut
de Campeanu Magdalena Geta
Încă mai rezist prin crivățul răutății umane, orbită de naivitate și bună credință Rănile sufletului îmi sângerează puternic; chiar simt că am hemoragie internă Că inima este la ultima ei bătaie, că...
tanka
de Erika Eugenia Keller
viața mea toată, datorii am achitat altor vieți duse- rănile sufletului crește ințelepciunea. nesiguranța, tulbură visurile plouă cu facturi- șubredă sănătate sub privirea de pândă.
Poesie vivante
de G Gabriel Petru Băețan
Poezia este indubitabil mai vie decât toți oamenii și toate vietățiile la un loc. Mai vie decât o cezariană proaspătă din care suflul vieții stă să erupă. Mai vie decât vița de vie cu a cărei sevă...
Cuvântul
de Silviu Somesanu
Cuvântul pe care-l rostesc ardere a vieții poartă-n sine, de poemul ce se naște din trup își rupe cuprinsul și zobovește într-o carte. Nuci și miere amestecă firea, pe sânii tăi se-nghesuie fluturii...
te astept la fereastra inimii mele...
de fara nume
te astept la fereastra inimii mele care e mereu deschisa pt tine nici macar acum la acest sfarsit de drum n`am inteles... de ce nu mi`ai daruit iubirea ta niciodata si de ce ochii tai n`au simtit...
Chemare in pustie...
de Dara Blu
Te chem prin neguri de gânduri De-a lungul furtunilor pustiite De seceta arderii în rânduri De idei răstignite. Te chem prin valuri de ape Sfințite de amarul din lacrimi Prin care ochii trec să se...
Primăvara la Agigea
de Marius Marian Șolea
Lumina se lipește de pietre și de umerii mei, nesupusă, dar tandră. valurile unei realități previzibile izbesc în mine, talazoterapia asta cică face bine circulației sangvine. eu cred, câteodată...
cântăreața
de Anisoara Iordache
în umbră, cineva și-a ridicat politicos jobenul. Yvette Guibert sărută copacii invizibili din față: corăbii cu pânze trosnesc; flacări pălesc; flori de măceșe se topesc-aidoma nebunaticelor bucurii,...
Prietene nevăzute…
de Mahok Valeria
Prietene nevăzute… Când a plecat, trântind ușa în urma lui, Iubirea mea a fugit ca o nebună după el, dar s-a zdrobit de tocul ușii, oprită de o mână nevăzută, Durerea. Apoi, a căzut în genunchi,...
Cânt despre o doamnă
de George Minea
Doamnă ce-ți sclipesc ochii ca două mărgăritare ,albastre șire de izvor curgător Nu-ți impune ca strălucirea ta să dea ispravă cuvenind largul stelelor cenușii , Pe-al tău surâs magnifică despotul...
Aș avea timp...
de Ion Scalen
Cât de ușor aș putea scrie versul acela ca o ramură țâșnind chiar din inima mea, înfrunzind frenetic și în frunzișul ei verde, să cânte doar pasărea Paradisului. Eu, culcat sub glie, aș avea în...
Ochii gândului
de gheorghe purcar
Dragii noștri În primele mele rânduri de scrisoare vă transmit pe această cale că sunt sănătos și am ajuns cu bine, ceea ce vă doresc și vouă… - vă scriu de aici, de la marginea locului pe care voi...