Singuratate

Sorb o licoare sa- mi vindec rănile sufletului. Alerg în singurătate și ei se apropie să mă supere. Îi las în prostia ce-i domină din nefireasca lor fire Și adorm în lâna, pe care oile o păstrează ca armă Împotriva scaieților, ce se prind cu tărie De plapuma moale.