"Răbojul" – 81 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SPSașa Pană
Sașa Pană, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder (n. 8 august 1902, București - d. 22 august 1981, București) scriitor evreu român, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului XX. Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, Sașa Pană obține în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, teritoriu în care disponibilitățile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Sașa Pană scoate revista de avangardă "unu" și înființează o editură sub aceeași siglă, unde va tipări cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie...
72 poezii, 0 proze
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
Răbojul
de Lidia Dondesi
A căzut cerul, În clopotul apei, Și-l trage adâncul. Se miră pământul, Se cerată cu valul Ce-a adunat cerul În apele tulburi. Neoprite în țărmuri Au prins în nisipuri, Pașii furtunii Cerul și valul,...
magie
de Maideia Maigan
am cerșit timpului răbojul fermecat a luat în palmă toți macii și a trântit în ei piruetele cosmosului
Parfumul meditațiilor în ecouri de mandolină
de Mihaela Rascu
Cu câteva zile înainte de a modifica răbojul pe care-mi scrijelesc anii am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri în volumul „Ecouri de mandolină” purtând semnătura lui Viorel Darie. Se spune...
remembering
de Laurențiu Belizan
ochii miros concentric umorile ultimelor tale spasme pielea privește însetată răbojul ridurilor prin toți porii gustativi trompa lui eustachio se umple de verdele palid al irisului tău simțurile mele...
Fericirea vine din interior
de Stelian STANCU
Tu nu privi departe Nu sta în adnotări Apucă şi socoate Răbojul cu-ntrebări, Din lista de suspine Din tot ce te-nconjoară Căci simpla fericire Nu se găseşte afară. Fii dară înţelept Şi te priveşte...
Postfață
de Sașa Pană
În strâmtul lutului căluș mă sbat fără-ncetare: Culori și sunete dospesc și semne de-ntrebare. Și-atunci în ritmul unui vers - și el ca Totul trecător, În nopți de veghe-am încrustat răbojul unui...
lacrima zorilor
de Mihaela Maxim
lacrima zorilor pe tâmpla ierbii răscolea tăceri fără limite visele zdrobeau carnea orelor alergând ultimele răsuflări către zi cenușa norilor nu mai ascunde nimic… stereotipul umbrelor înlănțuie...
Urăsc cu râvnă gara mea pustie
de Ovidiu Oana
Se poartă Cronos, plin de perfidie cu dorul ce venirea îți râvnește. Privind răbojul cum se împlinește, urăsc cu râvnă, gara mea pustie. Mă scoate c-un tic-tac din reverie, abia într-un târziu, parcă...
Scrisoare
de Camelia Tripon
Îmi vorbeai de un țărm al timpului tălăzuit în marea liniștii. Apoi de scoici și așa ai aflat de culegătorul de răni. Răni crestate în răbojul primului cuvânt, prăpastie care așteaptă o punte pan...
Autoportret
de adrian rentea
Persistând în naivități ce frizează rizibilul cu o singură constantă - inconstanța adun an după an pe răboj vis după vis în caiete caietele sfârșesc pe podele răbojul doar o cifră seacă în buletin.
suma întâmplărilor fericite e dumnezeu
de Calotescu Tudor Gheorghe
altfel cum naiba soarele ăsta s-a așezat în centru ca o bulă pe când planeta pământenilor se învârte ca un titirez monoton aproape perpetuum iar noi ăștia învârtiții universului botezăm imensitățile...
Ofeliei
de Muntean Constantin Cozmin
Când priviri cu chip de soartă pe frunte-ți zidi-vor nimbul, că prin viață ne poartă doar speranța și timpul. Când întrupa-se-va infernul din ale răbojului cetiri, cum că în taină eternul se...
Acelasi veac, acelasi leat
de Adrian Erbiceanu
Același veac, același leat, Mă pierde și nu știu s-o spun, Printre frunzișul destrămat, Pe care nu pot să-l adun, Cât timpul, risipit în van -Din inocență sau răsfăț- Șterge răbojul, an cu an, Fără...
Catacomba
de Boris Druță
BORIS DRUÞÃ PE INSULA ȘERPILOR SIRENELE CÎNTÃ… ROMÂNEȘTE POVESTIRI ȘI NUVELE PREFAÞÃ Cu trecerea vîrstei ajungem să obținem dreptul moral la o analiză a celor trăite, să ne exprimăm opinia,să...
Voința Lui
de Camelia C.Petre
Un suflet bun, cald și iubitor de oameni este pe punctul de a ne părăsi. Blândețea cu care m-a întâmpinat întâia oară nu am să o pot uita niciodată. Dintr-o privire mi-am dat seama că hainele mele...
Posibilele intamplari ale fiintei...
de Ionut Demetrescu
posibilele intamplari ale fiintei imi gazduiesc jumatate din idei agatate perfid pe arpegii de jazz la umbra unui gand... posibilul arbore al vietii a secat si el, inecat in lacrimi de fecioară,...
Sonetul CXXIII
de William Shakespeare
N-o să te lauzi, vreme, niciodat’ Că eu mă schimb ; a tale piramide Nici noi nu-mi par, nici n-au nimic ciudat ; Veștmîntul lor același lut cuprinde ! Trăim puțin, de-aceea ne încîntă Cînd...
Craii de Curtea Veche
de Mateiu I. Caragiale
\"... au tapis-franc nous etions reunis\" L. Protat Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi....