"Privighetoarea și bufnița" – 685 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
I-Ioan Al. Brătescu -Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.
0 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
GVGherghinescu Vania
Gherghinescu Vania (grafiat uneori Gherghinescu-Vania), pe numele complet Dumitru Gherghinescu-Vania (n. 11 decembrie 1900, Grozești, jud. Mehedinți - d. 5 octombrie 1971), a fost un poet, publicist și traducător român asociat cu tradiționalismul, mai precis cu mișcarea gândiristă. A locuit la Brașov, unde primea în locuința sa și a soției Domnița Gherghinescu-Vania (și ea scriitoare și traducătoare de prestigiu, a lăsat în urmă un jurnal numit "Cartea pierdută") multă lume literară a vremii. A înființat la Brașov o revistă numită "Claviaturi" împreună cu Lucian Valea, unde au semnat texte, printre alții, Lucian Blaga și Tudor Arghezi. Opere * Drum lung, Craiova, 1928 * Amvonul de azur, Cartea Românească, București, 1936 * Privighetoare oarbă, Colecția Universul literar, Tipografia și editura ziarului "Universul", București, 1940 * Timp sonor, Editura pentru Literatură, București, 1968 * Privighetoare oarbă: versuri (1928-1969), Editura Eminescu, București, 1971 * Acolo sus, steaua:...
1 poezii, 0 proze
Privighetoarea și bufnița
de Borcea Aurel
Privighetoarea și bufnița (fabulă) E primăvară și nocturnă Și în splendoarea unui senin cu lună, Cânta privighetoarea, Cânta duios cu triluri și fină armonie, Cum doar privighetoarea, Să cânte...
BUFNITA SI PRIVIGHETOAREA
de dumitru cioaca-genuneanu
Bufnita adusa in starea De pura nervozitate Ascultind privighetoarea Trilurile cum le scoate Hotari ca este cazul La vecina cintatoare Sa isi descarce necazul Si sa puna si o intrebare : \"Pentru...
Întuneric
de Șiclovan Cătălin
Sub luna crepusculară unde norii cad se ascunde copilul înfrigurat și speriat, în bolți de liniște și cântec de greieri se împlinește frumusețea nopții la ferestre. În beznă coboară un sunet pribeag...
Călin Vlasie: poeme zburătoare
de Maria Pilchin
Practic de multe ori exercițiul recitirii cărților, o recitire în timp, o revenire la cărți mai vechi, așa cum permanenta ancorare în noutate este și o formă de isterie pe care o trăim astăzi cu...
Bărbatul și femeia, ca faună
de Ananie Gagniuc
Text de-al meu, furat și băgat pe internet Într-o viață, aproape normală, bărbatul trece – în viziunea femeii – prin transformări zoologice, unele complet ilogice. La început e puișor, puiuț, pui,...
Corespondențe de primăvară
de Irinel Georgescu
Și-mi zici "Nu mă mai strânge ori gâdila că dacă râd prea mult mă trece știi tu ce" și-ți răspund chiar nu știu ce te-ar mai trece totuși realizez asta nu ești Oana Pellea Medeea Marinescu Maia...
Păsările nopții
de Cincinat Pavelescu
Într-o zi vulturul mândru, Rege-al culmilor cărunte, Toate păsările lumii Le-adună p-un vârf de munte, Și le zise: Mi-este milă De eterna voastră noapte… Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice...
Întuneric
de Leonard Sandor
E lungă noaptea, dar eu nu știu Inspectez acum fantasmele agățate în copaci Pocnete surde și reci au vibrat în mine aorta Un lung fior ... E doar poezie E seara care aduce liniștea necesară Pentru...
Pastel
de Dan Constantin
Adie vântul prin păduri bătrâne; Privighetoarea-nalță triluri; Luna moartă scânteiază-n unde Spălându-și fața în cununi de stele. Stejari bătrâni cu pielea adânc brăzdată De riduri sute și de viermi...
Dincolo de tăcere
de Serban Codrin
PRIMÃVARA Zori de mărțișor – bătrânul coborându-și ochii spre pământ * Singur pe drumuri – o moină câteodată însoțitoare * Zori după dezgheț – Calea-Lactee-n vârful acelor de pin * Ziua când munții...
Suprema înțelepciune - detașarea
de Omar Khayam
O, vino cu bătrânul Khayyām, și vezi de-nvață Înțelepciunea-i sfântă: știm că această viață E-un zbor înfrânt, iar restul atât e - o minciună. Corolele se-nvoaltă anume ca să-apună. Cereasca...
Împăratul păsărilor
de Mihaela Rascu
A fost odată, cum nu a mai fost niciodată, o împărăție a păsărilor. Ele trăiau în căsuțe colorate care împânzeau pământ, văzduh și ape, fără să fie deranjate de nimeni pentru că aveau un împărat...
Micropoeme (25)
de Paul Mircea Iordache
mesaj din Eden – speranțe renăscute, merii-s în floare privighetoare cu frac și cioc aurit – mierla în concert oamenii-s ingrați, lumina pleacă spre cer – amurg pe Pământ pe maluri de Prut doar...
Urmând chemarea
de Mevlana Jalaluddin Rumi
În sfârșit ai sfărâmat strânsoarea și ai plecat către lumea nevăzută. Mă întreb, mă întreb… pe ce cale ai plecat în lume? Ai bătut cu putere din pene și aripi și ți-ai sfărâmat colivia; Te-ai înălțat...
Privighetoarea și trandafirul
de Alexandr Sergheevici Pușkin
În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea, Privighetoarea peste un trandafir cânta. Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir Când imnul de iubire îl leagănă pe-un fir. Nu-i cânți și tu asemenea...
ca și cum lumea ar încăpea într-un ciripit
de Calotescu Tudor Gheorghe
o privighetoare rânduiește stelele prin frunze precum un dumnezeu înainte de răstignire cu iertare cu mult prea multă înțelegere dar mie îmi trebuie certitudini desfac trusa de criminalist și iau...
În crâng, privighetoarea...
de Cristian Petru Balan
În crâng, privighetoarea și cinteze, și presuri, Din când în când, și cucii, pe amândoi ne strigă... Pădurea grea de triluri tresare-ntr-o ferigă, Respiră iar o seară de basme și eresuri....