Dincolo de tăcere
de Serban Codrin(2010)
6 min lectură
Mediu
PRIMÃVARA
Zori de mărțișor –
bătrânul coborându-și
ochii spre pământ
*
Singur pe drumuri –
o moină câteodată
însoțitoare
*
Zori după dezgheț –
Calea-Lactee-n vârful
acelor de pin
*
Ziua când munții
scufundați sub toporași -
altfel de potop
*
Proptit în sapă –
de dimineață număr
ciocârliile
*
Ascund în pământ
ce n-ați văzut vreodată –
un pumn de boabe
*
Nimic după scris –
la geam cu umilință
o floare de nuc
*
Printre fire verzi
un pai de anul trecut –
singur bătrânul
*
Oricât de săraci –
aici și acum streșini
pline de cuiburi
*
Străvechiul șopron
dintr-o dată fericit –
un prun în floare
*
Din greu vrabia
în zbor printre ciocârlii –
și ea ciripind
*
De ziua muncii –
la soare uscându-se
pielea unui cal
*
Stea în crepuscul –
pe pajiște se aprind
păpădiile
*
Cartea Genezei –
o citire în brazda
aburind zorii
*
Un veac în amurg –
ară colina vaca
și baba la jug
*
Din surpătura
de putregai și scorburi –
un lăstar verde
*
Apus de soare –
umbrele polenului
pe verighetă
*
După spectacol –
un trandafir din jerbă
se scutură alb
*
Noapte albastră –
o candelă-ndărătul
stânjeneilor
*
Spărtură în gard –
cale goală spre luna
de primăvară
*
Fulger în noapte –
încă o coajă de ou
plesnește în cuib
*
Beznă împrejur –
parfumul alb și roșu
al bujorilor
*
Altfel de viscol –
drum de noapte cu molii
strivite-n faruri
*
Cuib după vârtej –
barza repară lovind
luna cu ciocul
*
Drumeții noaptea –
un răzor de rapiță
îi luminează
VARA
Un singur greier –
până în zori muntele
în rezonanță
*
Lumina verii –
ai aceluiași suflet
oameni și nouri
*
Reflectat în zori
de geamul muzeului -
un zbor de lăstun
*
De-aseară dormind
lângă sperietoare –
amândoi singuri
*
Floare de bostan –
închinându-se cade
în colb drumețul
*
Spicele cântă
din Johann Sebastian –
soare de-amiază
*
Vechiul imperiu –
câteva pietre lângă
o floare de mac
*
Zi fără pâine –
secerătorul spărgând
un spic în palmă
*
Cerul deasupra –
a fost odată un ciob
cu albăstrele
*
Zi fără pâine –
secerătorul spărgând
un spic în palmă
*
Cerul deasupra –
a fost odată un ciob
cu albăstrele
*
Pe șanț ciulinul
ținând loc de ceasornic –
amiază-albastră
*
Vară de o zi –
pe creștetul muntelui
soare și viscol
*
Direct în pământ –
fără plită seceta
arzând cartofii
*
La prășit sfeclă –
între fete un băiat
cu batic roșu
*
Numai umbrela
noastră nu se deschide –
ploaie de vară
*
Soare în declin –
pe gânduri la mesajul
efemerelor
*
Cu bietul cariu –
din aceeași lingură
de lemn cu nesaț
*
Seară de vară –
un pătrat fără iarbă
sub masa de șah
*
Găuri în asfalt –
sclipirea după-aversă
a Pleiadelor
*
Abia țârâind –
se zimțează-orizontul
în văi și piscuri
*
Noapte de aur –
se-ntoarce după lună
floarea-soarelui
*
Stingând veioza –
numărul țânțarilor
crește-n cameră
*
Printre vechi stampe –
molia completează
biblioteca
*
După muzica
tuturor maeștrilor –
privighetoarea
*
Gol cerul nopții –
de necrezut câți greieri
într-unul singur
TOAMNA
Vibrează pe-un ram
zece mii de nuanțe –
galben în brumar
*
Streașină spartă –
reparații în lipsa
rândunelelor
*
Fără burnița
rarefiată în gol –
cu mult mai singur
*
Dintotdeauna –
păianjeni îndărătul
imperiilor
*
Smulgând un morcov –
deodată mirosul mov
al pământului
*
Mamă alergând
cu povara în spate –
vânt lung de toamnă
*
Oricât de umili –
doar la cules cartofii
cădem în genunchi
*
Aproape seară –
pe un brad curg frunzele
altui arbore
*
O clipă umbra
în cădere pe clopot –
și nici un dangăt
*
Citind un roman –
de fapt nourii serii
trec peste miriști
*
Necules mărul
pe-o creangă fără frunze –
pendul în amurg
*
Cu resemnare –
cuib gol în pălăria
sperietoarei
*
Culegătorii
împrejurul străchinii –
un cerc de linguri
*
Lipsa ceasului
în gara fără trenuri –
amurg de toamnă
*
Întunecare –
strigătul altei mierle
în același loc
*
O crizantemă
dublată în oglindă –
altceva nimic
*
După furtună –
o barcă fără pescar
ajungând la țărm
*
Soare în apus –
o umbră ducând altă
umbră pe umăr
*
Nici o scrisoare
în cutia poștală –
târziu de toamnă
*
Deodată crește
în geam umbra bufniței –
singurătate
*
Ocolind frunza
ori umbra unei săbii –
noapte în zloată
*
Pe întuneric
singură crizantema –
sting felinarul
*
Pustiu de toamnă –
în chitară plesnește
încă o fibră
*
Liniștea nopții –
se răstoarnă în brumă
Calea Lactee
*
Negăsind pâine –
luna-n vitrina goală
a brutăriei
IARNA și ANUL NOU
Haită prin preajmă –
grea de polei aripa
cocostârcului
*
Prima chiciură –
până în zori înfloresc
buruienile
*
Odihnă în parc –
o dată cu această
simplă ninsoare
*
Cheie pierdută –
la primul ger încuind
poarta cu nimic
*
Furtuni de iarnă –
lângă vatră țăranul
ascuțind plugul
*
Frig spre amiază –
pe lama toporului
rășină de brad
*
Întâiul îngheț –
preajma sobei o împart
cu păianjenul
*
Bat la singura
casă cu lumini stinse –
amurg în viscol
*
Păzindu-și umbra
deasupra nămeților –
sperietoarea
*
Cu voluptatea
de-a medita la nimic –
ascult ninsoarea
*
Þurțuri sub streșini –
dintr-o dată scânteia
unui singur vârf
*
După-artificii –
Orion în tăcere
goală de iarnă
*
În așteptarea
găleții din fântână –
întâi aburii
*
Vifor în stepă –
mi-albește peste noapte
părul de spaimă
*
Pescar la copcă
și o pasăre neagră –
amândoi flămânzi
*
Singur un cântec
scrâșnind în golul nopții –
pași pe zăpadă
*
Printre vechituri
germinează un cartof –
noapte de iarnă
*
Trei nopți de crivăț –
același scârțâitul
felinarului
*
Încă-o ninsoare
așezând albul pe alb –
fără nici un scop
*
Viscolul din zori –
doi oameni de zăpadă
la braț pe stradă
*
Vrabie c-un fir
de iarbă verde în cioc –
ultimul îngheț
*
Zori după crivăț –
frânți în aceeași dramă
oameni și copaci
*
De azi pe mâine
subțiindu-se gheața –
un coș cu frezii
*
Încălzindu-ne
lângă pâine mâinile –
soare de iarnă
*
În așteptare –
o sămânță pe foaia
calendarului