"Privesc în gol, aștept să se umple" – 16477 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
TItrusca ionut
"Aș vrea ca o dată să pot ieși din mine. Și dacă tot ies, să stau o clipă, așa, și să mă privesc în ochi…"
12 poezii, 0 proze
SMschiopu madalina
Sunt un om care urca si coboara trepte; toata viata mea se afla pe o scara catre cer. Privirea din sulfet mi-e indraptata in sus, chiar daca ochii mei privesc in toate directiile. Dupa o lupta cu treptele nu mi-am pierdut speranta de a sta pe una dintre ele, fie ea si cea mai de jos.
11 poezii, 0 proze
BAbudurisan florin adrian
privesc adesea in trecut... iar viitorul a fost ieri, mi-am vazut viata si acum traiesc prezentul unei serii!!!...
37 poezii, 0 proze
SLSebastian Lucaci
născut in 02.07.1976 in Arad de atunci, mă plimb străin pe șina ferată a unei comete, ce stă să cadă, ca o rugăciune nerostită, si nu privesc niciodată în jos - debut literar pe siteul Agonia
10 poezii, 0 proze
Adrian Onicescu
In curs de implementare. Am pornit la drum de la un inceput a carui localizare in spatiu-timp au ales-o altii pentru mine. Conjuncturile au continuat sa dea cu zarul pe masa destinului meu iar eu, intr-o cursa furibunda cu propriul meu liber arbitru, citeam scrupulos de fiecare data, tare , rasunator verdictul zarurilor.E viata mea, in masura in care mie mi se intampla tot ceea ce traiesc, in masura in care imi asum onest verdictul, si in care nu incerc sa evadez din imprejmuiri. E viata mea in masura in care privesc atent de la fereastra trenului meu in mers si in care incerc sa traduc cat mai exact, tot ce vad, in cuvinte , in fapte si in iubire
7 poezii, 0 proze
Diana State
În ceea ce privesc studiile mele pot spune că în perioada 2002-2006, am urmat Colegiul Romano-Catolic "Sf. Iosif" iar în prezent sunt studentă în anul 3 la Facultatea de Filosofie Jurnalism. Mă bucur pentru că am ales această facultate deoarece în momentul de față lucrez în presa scrisă și simt că mi se potrivește foarte bine această meserie.
1 poezii, 0 proze
Roxana
Sunt nascuta in 1 februarie.Imi place sa joc baschet.Culoarea preferata este albastrul.Imi place foarte mult sa privesc cerul vara Ma imbrac sport.Ascult house,clubbing sau rock.Sunt o fire independenta.
3 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
PGPaicu Georgiana
Născută în Constanța, îndrăgostită de mare, încerc să îmi croiesc un drum doar al meu în viață, călăuzită doar de lumina propriei mele voințe, de încrederea în mine insămi. Scriu poezii de 8 ani, începând, ca în multe alte cazuri, cu versuri banale, alergând apoi între curentele literare, găsindu-mi liniștea când în romantism, când în simbolism, când în modernism...apoi, o luam de la capăt, ca într-un maraton fară sfârșit. Acum, în plină floare a vârstei, îmi permit să privesc cu încredere spre viitor și cu înțelegere spre trecut.
1 poezii, 0 proze
Privesc în gol, aștept să se umple
de Floriana Vîntdevară
îmi păstrez unghia în carnea buzelor și-mi las ochii să se verse peste geam. așchii speriate se înfig pe sub cearcăne să le înroșească. e totul gol, goliciunea e totul, goliciunea e goală sub lumina...
Amintiri din viitor
de Sandrina-Ramona Ilie
Alți pași. O viață îmbinată în altă viață. Ajungem uneori să stăm la coadă în propria viață. Privim din afară cum alții râd. Oameni se învălmășesc în noi furându-ne până și dreptul de a fi noi...
Pagina 69
de Deak Zoltan
Sunt speriat, ciudat, nu am mai simțit frica de atunci, când, cu picioarele călcând în gol, am așteptat calm zdrobirea de nimicul care m-a împresurat rapid, ca vidul care se umple cu aer, după ce...
Ei
de Tudose Dragos
Aștept. Ascult. Ei sunt acolo, dincolo de baricadă, dincolo de ușă, dincolo. Știu asta. Pur și simplu știu. Nu am nevoie să-i văd, nu am nevoie să îi aud, îi știu acolo, dincolo baricadă și de...
Anotimpuri în schimbare VI
de Zaharia Ramona
Am ajuns în față, casa cu obloane albastre, băncuța de sub tei, mătura sprijinită de perete și Țuri care mă confirmă cu un lătrat gâjâit. Sunt încă în afara scenei, un pas în spate și totul se va...
Povestea unei iubiri
de Virginia Elizabeta Chereches
Un joc stupid Sărută-mă, iubește-mă, împlinește-mă! Și în jur nu mai există nimic. Sufletul gol se umple, un pic câte un pic de dragoste... În ochi privește-mă! O singură dată ajunge penrtu...
despre moarte și alte obsesii
de emilian valeriu pal
dis-de-dimineață tanti margareta o ia la pas prin oraș. merge aplecat de parcă ar ști că poate fi ultima zi și ar vrea să îmbrățișeze pămîntul pentru ultima oară. tenul ei e neted ca un patinoar....
Zâna mea cea bună
de ion untaru
Stimată domnișoară, Începând de astăzi, te numesc zâna mea cea bună, nu mă sfiesc să spun, pentru că de când ne cunoaștem, atât cât este posibil să se cunoască doi oameni prin corespondență, mă...
Apocalipsa
de diana barabas
Apoi, se apropie de margine. Când ea, cănd el. Tatonează. Se retrag. Dinnou... Acum ajung amândoi în același timp. Începe lupta. Fiecare vrea să fie iubit fără să iubească, fără să alunece, fără să...
aud păsările cum își cheamă puii
de Bejliu Anne-Marie
păsările își strigă puii plecarea este inerentă convoiului de gesturi tomnatice ale vieții frigul omului le-a pătruns în oasele fragile pleacă pleacă departe toate între două guri de apă omul...