"Port la sosea" – 21267 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DNDumitru Theodor Neculuță
Dumitru Theodor Neculuță (n. 20 septembrie 1859, Târgu Frumos - d. 17 octombrie 1904, București) a fost un poet, ales membru post-mortem al Academiei Române. Primul poet muncitor din literatura noastră s-a născut în anul 1859, în Tîrgu Frumos, regiunea Iași. Fiu de țăran sărac, Neculuță a avut o copilărie grea și a plecat de acasă la vârsta de zece ani, pentru a-și câștiga existența. Pasionat de învățătură și muzică, n-a avut însă posibilitatea să urmeze cursurile liceale, așa încât a învățat singur, stăruitor și cu multe sacrificii, făcând și meseria de cizmar. A locuit la Iași, apoi la București, unde într-o odăiță de pe șoseaua Ștefan cel Mare, după ce isprăvea lucrul, citea și scria până noaptea târziu, însușindu-și o cultură literară temeinică. A debutat în poezie în 1894, colaborând la ziarele Icoana vremii, Adevărul ilustrat (1895), Lumea nouă literară și științifică (1894-1896). El însuși muncitor exploatat, după odioasa trădare a „generoșilor” (1899), ia parte alături de I....
1 poezii, 0 proze
GAGuillaume Apollinaire
Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui est incertă. Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Roma, în 1880, și urmează școala la Monaco, Cannes și Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că și-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabilește definitiv la Paris în 1903, unde își începe colaborările literare în diverse publicații, după ce - încă din 1902 - își vădise talentul de critic de artă în...
135 poezii, 0 proze
RTRadu Tudoran
S-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910 Radu Tudoran, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza. Nuvele Orașul cu fete sărace (nuvele), București, Editura Socec, 1940 Romane Un port la răsărit (roman), București, Editura Socec, 1941 Anotimpuri, București, Editura Socec, 1943 (ediția a II-a, 1946; ediția a III-a, 1947; ediția a IV-a, București, Editura Albatros, 1974) Flăcări, București, Tipografia \"Cartea de Aur\", Editura Forum, 1945 (ediția a II-a, 1947; ediția a III-a, București, Editura Socec, 1948; ediția a IV-a, București, Editura Tineretului, 1958; ediția a V-a, cu titlul Flăcările, București, Editura Minerva, 1971; ediția a VI-a, cu titlul Flăcările, București, Editura Eminescu, 1983) Purcelul care a ajuns boier, (roman pentru copii si tineret), București, Tipografia \"Pro-Pace\", 1945 Ferma \"Coțofana veselă\", (roman pentru copii si tineret), Craiova, Tipografia \"Scrisul Românesc\", 1946 Întoarcerea fiului risipitor,...
1 poezii, 0 proze
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
DTDaniela Trifan
Născută la Brăila, în peisajul romanticului port dunărean, Daniela Trifan s-a simțit permanent influențată de imaginea arhitecturală a centrului vechi al orașului, precum și de imaginea bălților din apropierea Dunării, acolo unde, în copilărie, petrecea mult timp cu familia, la pescuit, privind amalgamul culorilor calde de apus. A urmat școala de muzică, unde a studiat vioara, dar în același timp scria poezii, nuvele, picta peisaje și încerca din răsputeri să-și găsească acel talent, despre care credea că fiecare om trebuie să-l primească, la naștere... Îndrumată de familie, a urmat Liceul Sanitar, care n-a atras-o decât datorită faptului că putea să-și ajute semenii... lucru care a devenit, mai târziu, pasiune. Acolo și-a cunoscut actualul soț, iar în vremurile tulburi de după 1990, a rămas asistentă medicală, lucru care n-a împiedicat-o să scrie, să studieze și să-și caute mai departe "talentul". A urmat apoi Specializarea Agricultură a Facultății de Inginerie Brăila, din cadrul...
3 poezii, 0 proze
DHDorina Maria Harangus
-sunt născută la 07.12.1970 în Dej jud.Cluj -absolventă a Universității Babeș-Balyai din Cluj Napoca, secția Teatru -din 1997 actriță la Teatrul Tineretului Piatra-Neamț -am debutat cu poezie în noiembrie 2001 în revista Convorbiri Literare (Iași) -alte apariții în revistele Cronica (Iași), Poezia (Iași), Revista Română (Iași), Ateneu (Bacau) Nu-i pot fi recunoscator lui Dumnezeu pentru ca m-a creat, dupa cum n-as putea sa-i port pica pentru ca nu exist, daca n-as exista.Andre Gide
37 poezii, 0 proze
WBWolfgang Borchert
Wolfgang Borchert s-a născut la 20 mai 1921 la Hamburg. Tatăl său, un om retras și plin de sensibilitate, era învățător la școala elementară din Hamburg-Eppendorf, iar mama scriitorului, Hertha Salchow, provenită din mediul rustic, aducea cu ea, în vâltoarea vieții din marele port german, poezia nostalgică a lumii de care se despărțise. Rezervat și tolerant, Fritz Borchert își educă fiul într-un spirit liberal, neîncercând să-i imprime nici un fel de convingeri religioase. Petrecându-și copilăria în mijlocul fiilor de marinari, căpitani de vase și negustori, Wolfgang Borchert, natură veselă prin excelență, rămâne totuși în timpul anilor de școală un izolat, un tânăr ciudat și excentric care nu arăta un interes deosebit pentru studiu. Nonconformismul adolescentin al lui Borchert începe să devină din ce în ce mai manifest. Ținuta vestimentară frapantă, preferința pentru anumite spectacole de teatru și opere expresioniste, afișarea dorinței de realizare a unei libertăți necondiționate,...
1 poezii, 0 proze
BBogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
ABAlphonse Beauregard
Alphonse Beauregard (1881-1924) est un poète québécois Né à La Patrie (Compton en Québec), Alphonse Beauregard doit abandonner ses études à la mort de son père. Il pratique alors divers métiers, tout en publiant des poèmes dès 1906 dans quelques journaux et revues (parfois sous pseudonyme de A. Chasseur). Il prend une part active à la rédaction du Terroir et devient secrétaire de l'école littéraire de Montréal, tout en travaillant comme commis au port de Montréal. À peine élu président de l'école, il meurt asphyxié au gaz. Les forces, 1912, édité par Arbour & Dupont à Montréal Les alternances : poèmes, 1921, édité par Roger Maillet à Montréal
5 poezii, 0 proze
CSCleo Sand
Personaj, secundar sau nu Imi port aripile intr-un cub cu un colt lipsa (am invatat de la Nichita ca acel colt il salveaza de perfectiune) Aripi mecanice desenate, nu stiu cum, intr-un cristal. Am zborul, dar nu il pot atinge am aripile, dar nu-mi mai vin bine.
43 poezii, 0 proze
Port la sosea
de casandra holotescu
Alta seara-n care-as putea sa scriu spulberand dezamagirea cald-a cerberului, spulberand trunchiuri golite de ulmi dar acolo unde pietrele se-ncaleca se naste un oras cu morti si catedrale si masute...
Weekend la Dover – 2010 (1)
de Helia Rimoga
Weekend la Dover – 2010 Vineri M-am dat jos din autobuz și trag în piept aerul sărat în timp ce urechile mi se obișnuiesc cu plânsetul percărușilor. Undeva în spatele pistei pe care e parcat...
Gânduri
de Emma Greceanu
Nu mai am vești de la mama. E ciudat, pentru că, deși mă gândesc în același mod la ea, nu o mai visez. În multele dăți dinainte, cînd am fost împreună, chiar și-așa despărțite, mă aștepta în grădină....
Local familial
de Cristian Popescu
din volumul FAMILIA POPESCU 1. Toată familia mea benchetuiește la \"Local familial\". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit...
Clișeu27: prima zi
de Ottilia Ardeleanu
Pentru nimic în lume n-aș vrea pământ pe lună! Mi-aș lua o poieniță cu dafini înfloriți. Un teren... cu tine. Aș tocmi un roi de albine să îngrijească de stupii cu miere. Pentru buze, ochi și inimă....
Un veac de seninătate
de marin badea
Nea Gică s-a făcut băiat mare. Abia dacă a împlinit suta de ani, cât să crezi că veacul zboară ca vântul și că e doar o clipită din timpul de la facerea lumii. E șugubăț și se ține tare. Nu-l mai...
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
de Mircea Cărtărescu
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele mușcat de păienjenii galbeni stelari era toată bolta stea langa stea și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea zornăiau, pâlpâiau, era atât...
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
de Mircea Cărtărescu
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele mușcat de păienjenii galbeni stelari era toată bolta stea langa stea și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea zornăiau, pâlpâiau, era atât...
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
de Mircea Cărtărescu
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele mușcat de păienjenii galbeni stelari era toată bolta stea langa stea și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea zornăiau, pîlpîiau, era atât...
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
de Mircea Cărtărescu
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele mușcat de păienjenii galbeni stelari era toată bolta stea langa stea și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea zornăiau, pâlpâiau, era atât...