"Poarta către nicăieri" – 20066 rezultate
0.02 secundeMeilisearchElisabeta Branoiu
http://www.myebook.com/index.php?option=ebook&id=99371 Sunt o ființă simplă, modestă, doresc ca Sufletul meu să rămână pururi un spirit nobil, plin de morală și demnitate. Îmi place Literatura... Consider că progresul material și spiritual al umanitații este urmarea unor valori pe care civilizația omenească a știut să le transmită de-a lungul istoriei în mai toate marile opere ale literaturii Din multitudinea de argumente care susțin această afirmație, gândul mă poartă către primele Scrieri Literare, Evangheliile Apostolilor lui Iisus, opere din care pot fi extrase "invățăminte bune pentru suflet și înfrumusețarea vieții". "Una din marile greșeli ale omului, este că, fuge de cruce, fuge de suferință!" spune Pr. Arsenie Papacioc. "Cel mai profund sentiment de dragoste față de fratele tău, este acela de a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul Sa biruim prin blandete pe cei care ne-au ofensat; sa-i castigam prin evlavia noastra! Sa lasam sa-i pedepseasca cugetul lor si...
309 poezii, 0 proze
Helia Rimoga
Am debutat editorial in anul 2004 cu romanul "Destinatia finala" publicat de Editura Geea din Botosani. Am mai scris doua romane "Sah la regina" si "De ce n-a fost jelita Carmen Zgarbur". Viitorul meu literar sta sub o zodie incerta atat vreme cat nu stiu cum sa gasesc poarta de acces la edituri de anvergura nationala, nici nu fac parte din vreo comunitate literara cu deschidere catre marea critica de specialitate. Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine intr-un fel sau altul.
152 poezii, 0 proze
Mihaela Rascu
Uneori, am impresia că fluturii se zbat înăuntrul sufletului meu, nerăbdători să iasă pentru a întâlni lumina. Câte unul reușește să își ia zborul către univers. Fiecare carte care se naște din infinitul meu interior, poartă între pagini un vis de fluture.
214 poezii, 0 proze
Ioan Teologul
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut și ca Ioan Teologul. A fost unul din cei Doisprezece Apostoli și a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan, și III Ioan și Apocalipsa. Prăznuirea sa principală este în 8 mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli în 30 iunie, iar adormirea sa în 26 septembrie. Sfântul Ioan a fost fiul Salomeei mironosița și al lui Zevedeu, un pescar. Fratele său a fost Sfântul Iacov, un alt apostol. În Evanghelia sa, el se prezintă ca fiind "ucenicul prea iubit al lui Iisus" mai degrabă decât cu numele. El a fost cel mai tânăr din cei Doisprezece Apostoli și foarte apropiat Domnului. Această apropiere este adesea reprezentată în icoanele cu Cina cea de Taină, unde Sfântul Ioan se sprijină de Mântuitorul. El a fost de față la Schimbarea la Față a Mântuitorului împreună cu Petru și cu fratele său Iacov. Sfântul Ioan a fost exilat în insula Patmos de către Împăratul Domițian între...
5 poezii, 0 proze
Zamfiroiu Alexandru Bogdan
Compun versuri încă de la vârsta de 9 ani. Nu am publicat, sub forma de volum, nici o poezie, cele mai multe dintre creațiile mele aflându-se, chiar și la ora actuală, sub formă de manuscrise. Primul volum de versuri poartă titulatura de ”Ora lebedelor” iar cel de al doilea pe cea de ”Proba de...alergare a condeiului”. În schimb, foarte multe dintre versurile mele au fost difuzate, în anul 1997, la Radio Metronom GX Râmnicu Vâlcea, în cadrul emisiunii ”Top romantic” de către realizatoarea Ramona Bercea-Teodorescu (actualmente Mezei). La scurtă vreme de la această difuzare, unele dintre poeme au apărut în publicația periodică (în prezent dispărută) Vâlcea Magazin a actualului senator de Vâlcea, Emilian Frâncu. Cea mai recentă apariție a unor versuri cu semnătura mea se poate consemna în toamna anului 2010 când, prin amabilitatea reputatului scriitor Ioan Barbu, acestea au fost publicate în ziarul ”Curierul de Vâlcea”.
1 poezii, 0 proze
Mirabela Vis
M-am nascut intr-o lume in care arta se manifesta langa mine zi de zi, pana m-a molipsit. Formele ei atat de variate m-au sculptat in ceea ce sunt astazi: o fata cu viziuni extinse asupra vietii si care poarta asupra sa amprenta clipelor petrecute in micul sau orasel.
9 poezii, 0 proze
Dragan Dragojloviæ
S-a născut la Pilica, lângă Bajna Bašta, Serbia. Școala medie a absolvit-o la Užice, iar Facultatea Economică, la Belgrad. A publicat până acum culegerile de poezie: Kuæa na satu nebeskom (1974), Mimohodi (1976), Treæe lice rata (1978), Staništa (1983), Stablo nevidljive godine (1986), Druga strana neba (1986), Kalendar snova (1987 - ediție bibliofilă, cu grafică realizată de Velizar Krstiæ, Zagreb), Sunce iznad Šumarica (1987), Nebeska Srbija (1990), Knjiga ljubavi (1992), Zavièaj smrti (1994), Dozivanje Boga (1995). A publicat și o carte pentru copii, respectiv Veveranova ženidba (1985), precum și romanul pentru copii Velika, mala škola (1986). De asemenea, a redactat o culegere de poezii ale emigranților sârbi care trăiesc în Canada și Statele Unite ale Americii, carte care poartă titlul de Od srca do zavièaja (1989). În 1983, i-a fost tradus în albaneză volumul Mimohodi (Të folurmbiuë), iar în 1988, în limba macedoneană, cu titlul Zapoved, o selecție din volumele Stablo nevidljive...
1 poezii, 0 proze
daniel gavrila
Genul de om care nu are timp sa isi cumpere un ceas, atetia la detalii fiind catalogata ca schizofrenica. Imi place sa gatesc, normal, sa iubesc, sa fiu ascultat oricand, sa stralucesc de inteligenta, sa ma las sa pierd, sa ma joc, sa sochez, sa distrug pentru a cladii din nou, sa gandesc miliardic, sa ma pun la mintea motanului meu Zino, sa discut, sa sustin puncte de vedere din ipostaze care nu ma caracterizeaza. Nu-mi place, de mine cand vreau sa schimb lumea, de lume cand vrea sa imi schimbe lumea, cand lumea pe care o vreau e reala, cand oamenii devin materiale, cand suntem suparati, cand ma simt frustrat (foarte rar), cand s-a imbatat partenerul de pahar...Big Brother, Andreea Oricare, Mihaela la fel, de fapt TV-ul, urasc stirile fabricate, hainele de gala pentru femei, femeiele care le poarta, stapanii de caini de bloc, mancarea cu vegeta, muzica de azi, sefii vorbareti, Daciile, bomboanele agricole, evlavia, erezia ...
1 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
Poarta către nicăieri
de Vasile Munteanu
când trupul se îndoaie sub povara zilei adorm în poezie, într-o singură poezie odihna este hrana unei singure poezii nehrănirea celoralate ușa către nebunie inima sfârtecată în patru rime cardinale...
Calea fermecată
de The Shadow
Auzind muzica din cea mai adâncă pădure - Cântece ca seducția unor sirene - Lumea elfilor mă cheamă... Tapio, regele urșilor, stăpânul pădurilor, Mielikki, mantia albastră, tămăduitorul bolilor și al...
Portretul lipitoarei
de Amelia Radoi
“Lipitoarea este un vierme inelat care se înrudește cu râma. Majoritatea lipitorilor sunt parazite, se hrănesc cu sângele altor animale. Unele sunt capabile ca la o singură hrănire să preia o...
Eu
de BANA ELENA
Vise năclăite de durere. Un Soare întunecat ce îmi arde inima. Un porumbel murdar de păcat, care îmi poarta speranța către nicăieri. Fiecare sunet al muzicii îmi umple venele cu otravă. Toți sunt...
Terifiat
de Mihai Gabriel
Pasii ma indreapta rapid, catre nicaieri Sufletu-mi, in umbra toamnei se odihneste terifiat de jocul tau Inima ta a incetat sa strige, lasand doar ploaia sa-si arate hidosenia Stelele ranjesc...
Iubire de front
de Ursu Marian Florentin
Iubita mea, pământul iarăşi se răstoarnă Şi-o poartă largă se deschide către cer Războaie nesfârşite parcă ne condamnă Să îngropăm iubirile sub cruci de fier Iubito, vin din nou imperii blestemate,...
undeva în spatele pleoapelor
de Macovei Costel
cărăbuș de aur rupe lumea-n două partea de lumină picură în rouă partea de-întuneric cade ofilită și din văl de mare cerul se ridică convoi de chipuri, întrebări, speranțe se-abat în drumul către...
ultimul safari
de Vali Nițu
cândva în deșert ne-am lăsat sufletul legat cu o brățară verde în locul știut doar de noi ai plecat femeie din vis am rămas doar buni prieteni într-un pumn de nisip ne curge clepsidra oare cu ce am...
Nuntă supt noi
de Doru Alexandru
Ne începuseram dansul pe ritm de valuri înspumate Furtuna din noi deja reflecta tragic furtunile mării... Ce-aș mai putea spune?... M-am trezit! Îngenuncheat pe plaja pustie a reflecțiilor surde Cu...
pecetluit
de Florin Opran
Din așternuturile de frunze verzi se ridică scâncete șoptite, rarefiate de crengile încârligate ale cerului. Soarele își uită raze răzlețe adăpostite la rădăcina copacilor împovărați de mușchi și...
