"Pietre despre care nu mi-ai spus nimic" – 18720 rezultate
0.07 secundeMeilisearchBoris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
GNGellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți pe plan european. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se...
193 poezii, 0 proze
GELLU NAUM
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) este un mare poet român, a aparținut ultimilor mari suprarealiști europeni. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul \"Dimitrie Cantemir\" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil...
0 poezii, 0 proze
Gellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți pe plan european. S-a născut la 1 august 1915 în București, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești. În 1926 intră la liceul \"Dimitrie Cantemir\" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se...
0 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
Efrim Alexandra
eu' imaginea unui suflet singuratic ce nu se poate regăsi printre ' piese teatrale prea înghesuite și mult prea departe ' ''Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.'' N.Stanescu
3 poezii, 0 proze
Gavril Ciuban
-debut în „Cronica”(1975) -a publicat versuri, proză, eseuri și reflecții pe teme sociale la: „Romaânia Literară”, „Echinox”, „Familia”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Orizont”, „Calende”... -volume: „Cultivatorul de pietre și tandra dihanie”, Dacia, 1992 „Fântâna cu ghinturi”, editura Jurnalul de Sighet, 1996 „Versuri din proză”, editura Proema (Baia Mare), 2000 „Poeme”, editura Limes (Cluj-Napoca), 2000, antologie de autor „Est”, Limes, 2002 -membru al Uniunii Scriitorilor
4 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
ARadrian rentea
Născut pe 2 aprilie 1978 Am urmat cursurile de zi ale Grupului Școlar Industrial Electromureș, iar mai apoi cele ale Universității Dimitrie Cantemir. Ambele profil real. apariții în revistele: Vatra (nr. 11-12/2017), Meridian Cultural Românesc (nr. 16/2018, 20/2019, 24/2020), LitArt, apariții periodice începând cu septembrie 2013 și lunar cu cronica întâlnirilor cenaclului, ianuarie 2016 - martie 2018 Volume publicate: Inchizitoriul unui profan - editura LitArt, octombrie 2015 Pietre din Marea Irlandei - editura LitArt, decembrie 2017
296 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Pietre despre care nu mi-ai spus nimic
de Alexandru Mărchidan
în această pânză de păianjen firele fac ochiuri tocmai bune să prindă zilele când coboram din soare și chiar și amintirile cu tine. câțiva copii, văzând durerea noastră, au încercat să rupă unele...
cronica unei regretabile întâmplări
de diana r.
te-ai apropiat cu cei din urmă pași, îți tremura viața în mâna pe care mi-ai întins-o și sărutul pe obraz se oprise înaintea unui aproape-leșin al meu sau al tău, al nostru, nu mai știu, ultimele...
Povestiri despre Bunul Dumnezeu
de Rainer Maria Rilke
Unul care asculta pietrele Sunt iarăși la prietenul meu olog. El zâmbește în felul lui ciudat: „Și despre Italia mie nu mi-ai spus niciodată nimic”. „Adică să-mi răscumpăr vina cât mai curând cu...
scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
de emilian valeriu pal
tăticule dacă închizi ochii de ce nu vezi doar o jumătate de lume? în întuneric oamenii nu sunt oameni nu știu ce sunt le văd numai gura ca o gaură neagră ce înghite lumina și o transformă în carne....
Baba
de Andrei Horia Gheorghiu
Coborî din rată chiar în fața casei părintești și își scutură pe îndelete costumul de stofă englezească. Se îndreptă cu pași rari către poartă, îi părea că a ajuns prea devreme. Pășea apăsat, știa că...
Prostata lui nea Pandele și organele puterii
de Atropa Belladona
În curtea Primăriei, lângă un boschet, nea Pandele, care tocmai ieșise din crâșma de vizavi, urina senin. Deși era întuneric beznă, paznicul Primăriei, un tânăr de vreo 30 de ani, îl văzu și se...
Saga nobilis wlahys de Walya (Saga despre nobilul vlah din Valea)
de Felix-Gelu Constantinescu
Cuvânt înainte Se poate spune că aceste pagini nu-și au locul în lumea modernă, însă eu mai degraba cred că lucrurile despre care vorbesc nu-și mai au locul în lumea modernă. Am scris o povestire, o...
despre iertare
de Monica - Nicoleta Făgețean
ce zi a fost ieri... am simtit-o densa de la inceput, ca o bila... eram elastica in interior, si totusi intunecata grea m-a pregatit pentru intalnirea cu cosmin de cateva zile, l-am simtit obosit,...
File de necredință
de Alina Maria Ivan
Nu cred în nimic. Nu cred în tine, în lacrimi, în pietre, în cuvinte. Obișnuiam să cred în El, dar într-o zi a murit. Stătea în față cu o cafea din care ieșeau aburi rânjind și mi-a spus că i s-a...
Surorile vântului
de Doru Alexandru
- Spune-mi mai multe despre tine... - De ce as face asta? Băiatul pipăia cu măinile peretele gros din fața sa. Nu îi dădea mai mult de nouăsprezece ani, dar pe de altă parte experiența ei de viață...