"Pierzându-te" – 1636 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
MBMihai Beniuc
Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. Este fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă. Adevărata sa carieră literară începe...
16 poezii, 0 proze
Silva Kaputikian
Silva Kaputikian( Sylva Gaboudikian), s-a născut în Yerevan. Kaputikian a fost crescută de mama și bunica ei, tatăl pierzâdu-se cu patru luni înainte de a se naște. Ea a crescut în secolului războaielor violente și a revoluției. La treisprezece ani scrie prima poezie ce apare în revista pentru copii Pioner Kanch, în timp ce studia la școala Krupskaya din Yerevan. Își urmeză studiile absolvind Yerevan State University\'s Humanities în 1941 și apoi studiază la Gorky Institute de Literature din Moscova(între anii 1949-50). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1941 și un membru de partid din 1945. Ea a fost un purtător de cuvânt neobosit pentru Nagorno Karabakh și un avocat pătimaș pentru cetățenii oprimați din patria ei. Kaputikian simbolizează lupta poporului Armean pentru supraviețuire. Astãzi, Silva Kaputikian, este membru onorific al Yerevan National Academy de Sciences, și se foloseste eficace de prestigiul ei pentru a obține rezultate în ceea ce privește conservarea...
2 poezii, 0 proze
Pierzându-te
de Madalin Ciortea
Pierzându-te am învățat să te gasesc pretutindenea fulg-de-nea. Obosesc strajnic ghicind pe ziduri de cărămidă cum se deseza ieri clavicula dulce, zborul de apus a unor răsuflari apoi… uit totul și...
Claustrofob
de Adina Ungur
Spui ca Lumea e un teatru, fugi de scanduri. Te-ncui in casa pierzandu-te de vara in anotimpul tau. Alergi spre spatiul in care ti-e cel mai frica - spre tine - ca sa renasti pe scena. Adina Ungur,...
Abandon
de Florin Opran
Abandon - implacabil Te plimbi stingher pe țărmul mării și îți scalzi privirea în clipocitul apusului unduit pe linia vagă a orizontului. Vântul îți netezeste șuvițele umezite, prelingându-ți-le...
să fi greșit
de Dimitrie Labiș
să fi greșit când mâna tremurândă către obrazul pal mi s-a îndreptat iar tensiunea inimii crescândă pulsa în vene sângele-nghețat să fi greșit când focul buzei vii a mele buze le-a înfiorat sau când...
Strada Sforii
de Adrian Munteanu
Din Poarta Șchei spre Cerbului ridică Ziduri abrupte austere case Și treci absent, pierzându-te-n angoase. Observi că umbra s-a lungit de frică. Un felinar statura îți descoase Până când gândul...
fum si glas
de C A
E fum de ceară in ochii de orez. simt muștele cum se zbat să iasă de sub piele. te văd pe tine azi mai clar ca oricand pierzându-te prin fum in dans de iele. glasul dulce se afundă-n flori de gheată...
semn de adio
de Ursu Marian Florentin
erai ca un oracol puteai prevesti timpul probabil, balul bobocilor, vara iubirilor vremea ninsorilor ceasul despărțirilor eu tremuram în gerul apocalipsei temându-mă, așteptându-te, pierzându-te, îți...
Monologul craniului
de Razvan Dragoi
Ce faci atunci când simți că nu mai poți scrie? Când perdeaua de fum în spatele căreia se ascundeau șovăitoarele tale vise se risipește și te regăsești față-n-față cu o fantomă care avea cândva...
Prolog pentru epilog
de Daniela Artemisa Calu
Moto: “Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte !”, Apocalipsa 3:15 E greu să spui adio și te frămânți în gânduri, în calcule deșarte, pierzându-te din...
lanțul ochilor tăi, odihnă-n în cutia de brad găsea...
de kuttesch rudolph
perdele de fum, miros de tămâie, iar liniștea frunzei pare suspectă. spre margini de vremi, pe linii de cer încă te caut până la sânge… petale de ceară înghesui sub pleoape de lut… păpădii fără buze...
"Nitrat de Argint" - Negru - II
de Petrea Marian Iulian
NEGRU [ II ] De-un plan lumesc, lipsit de o culoare Se-agață umbre vii, cu tainic vis Ce își scufundă sferele-n abis, De te-amăgesc subit, precum o floare - Rece, în cadaverica-i paloare... Și-n...
Scrisoare de adio
de Rosca George
Bună suflet cald, chinuit de cel ce trebuia să-ți fie gardian! Îți scriu aceste rânduri de nicăieri, ca să le citești niciodat’... Îmi este dor să te aud, așa că m-am obișnuit să îmi închipui,...
Viitorul din Trecut
de Eugeniu Sevcenco
În viitorul din trecut, captiv rămas, Mai simt durerea șanselor pierdute Și timpul e trecut, fără răgaz Dar inima nu vrea ca să te uite. Rămâi pe veci cu mine, durere dulce, Cu chip frumos și ochi...
Iertările
de Adrian Păunescu
tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi văd lumea prin lunete măritoare și vad...
Iertarile
de Adrian Păunescu
tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla ca ochii mei sunt cand senini cand verzi ca port ninsori sau port noroi pe tampla ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi vad lumea prin lunete maritoare si vad...
Fac,facem pasi...
de Felix Onofrei
Fac,facem pasi... Fac pasi marunti pe o alee... Urmaresti rotocoale de fum De la propia-ti tigareta Si de la frunze facute scrum. Imi continui pasii admirand Ochii tai luminosi si cartea Pe care o...
Agonia furtunii
de Taina
Sunt un calut salbatic plamadit din furtuna izvorata din dragostea noastra. Am aflat, intr-un final uitat si parasit,ca-s ore, nascute special, pentru a invata sa plangi. Simt agonia furtunii in...
O mască prăfuită
de florin iordache
O mască prăfuită O, mască prăfuită purtată de milenii, Pe obraji scorojiți și fără de rușine, Ce nu mai au roșeața simțirii vinovate, O, mască ce ascunzi atâtea dedesupturi! Ești ca o umbră ce...