"Pe verticală." – 22194 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
Adraina Serban
Nascuta la Targu Mures, am apucat a inghiti praful din Bucuresti odata cu admiterea la Facultate. Nu l-am dorit sau visat, insa am ajuns a indragi acest oras pe verticala, in continua exuberanta morala si culturala, nereusind nici pana in ziua de azi sa-mi corectez greselile de scriere la tastatura. Cap de cret.
1 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
IViulian vadean
...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...
19 poezii, 0 proze
Tiberiu Iliescu
Tiberiu Iliescu (n. 26 decembrie 1906, Craiova, d. este un poet român, cunoscut îndeosebi ca redactorul-șef al revistei interbelice Meridian (1934-1946) de orientare modernistă eclectică. Craioveanul Tiberiu Iliescu este un scriitor mai putin cunoscut, retinut de istoria literara drept un participant la miscarea de avangarda. Aici se afla si punctul de discordie in privinta interpretarii operei lui Iliescu. Conform recentei monografii a Xeniei Karo, Aventuri verticale, Tiberiu Iliescu este un autor care a apreciat in primul rind valoarea estetica si culturala, indiferent de locul in care aceasta se manifesta. Astfel, la revista Meridian, pe care a editat-o cu intermitente intre 1934 si 1946, scriau, e drept, Geo Bogza, Sasa Pana, Gellu Naum, apareau Marcel Iancu sau Victor Brauner, dar Tiberiu Iliescu deschidea paginile si unor elogii lui Vasile Parvan, G. Ibraileanu, O. Densusianu, personalitati fara legatura cu grupurile de avangarda, aflate uneori chiar in conflict deschis cu...
1 poezii, 0 proze
desene pe nori
3 poezii, 0 proze
De pe drumuri
Hmmm
3 poezii, 0 proze
Li Tai Pe
6 poezii, 0 proze
PNPoetul de pe net
NU AM DE DAT
1 poezii, 0 proze
ALAndremis - O povestire pe luna
Nume: Andrei Alex MIHÃESCU (ANDREMIS) Data nașterii: 21 decembrie 1984, Botoșani Educație: Master (Actualmente): Facultatea de Filosofie, Etică aplicată în societate, servicii și organizații, Universitatea București Facultate: Facultatea de Filosofie, secția Filosofie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, promoția 2006-2008 Licențiat în : „Publicitate culturală” Publicații povestiri : 2005 : “Cimitirul” , în revista “Hyperion” – Botoșani ; 2005 : “Răpirea”, în revista “Joc Secund” – Dorohoi 2005 : “Visul”, în revista “Intertext” - Botoșani 2005 : “Violonistul”, în revista “Quanticipatia” – Iași 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul de Botoșani” – Botoșani 2006 : “Zborul”, în revista “Editor” – Dorohoi 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul Literar” - Botoșani 2007 : “Violonistul”, în e-revista “Pasager” 2008 : “Transformarea”, în revista “Jurnalul Literar” – Botoșani 2010 : “Cimitirul”, în e-revista “Faleze de piatră” – București 2010 : “24 iunie”, în e-revista “Faleze de...
1 poezii, 0 proze
Raileanu Sever Iulian
1 poezii, 0 proze
Pe verticală.
de Oana Izbașa
Mi se sprijină tăcerile în linii de orizont verticale. Te-aș acuza că mi-ai întors lumea pe dos, dar n-ai făcut decât să o răsucești la 90 de grade. E cam frig aici de când mă ții doar într-o dungă....
pe verticală e numele tău
de Vali Nițu
lumini și umbre apropieri inegale urme de ruj roșu echilibrul din ecuația buzelor nuanțe de interpretare ținând cont de momentul adevărului inițial născut atitudine a iubirii mi-am legănat gândul...
...mers pe verticala intr-un oras fara soare
de Rusu Andrei
*** elohim în culori aurite elohim îmbrăcat în veșmminte divine a ieșit la pescuit dumnezei-femele după ce și-a fumat țigara frămîntată mult timp între degete repaus singuratic între veștede priviri...
Opt pe verticală
de Traian Rotărescu
În vis sau nu, îmi amintesc o șoaptă la fel de insinuanta ca vocea Rebecăi de Mornay; „ With a flicker of my hand/ I can change your religion ”. Asta în timp ce balenele cu schelet de ciocolată...
experiment pe verticală
de FLOARE PETROV
timpul mă însoțește pe calea existențială, lumini mă învață pericole să ocolesc, mi-am dezvoltat cunoașterea esențială, lumea mi se pare teatru rocambolesc. urc sistematic pe spirala albastră, vreau...
Despre măiastre pe verticală
de Elena Luminita Bouleanu
câteodată brațele se deschid cruce apoi se adună vertical ploaia îmi alunecă de pe umeri cerul se risipește deasupra pământul se condensează albastru încă o dată brațele uită de mine picioarele mi-au...
Nume rostit pe verticală
de Frincu Bogdan Georgian
Din toate vorbele pe care le-am așezat pe hârtie Inevitabil, …numele tău ar trebui să ocupe primul loc pe rând Așa cum eu nu sunt decât un act teatral premiat pentru tăcere , Nelalocul lui precum...
Vis cu marea pe verticală
de Sanda Ghinea
Marea se ridicase-n picioare în mijlocul mării: Fermă - tăioasă. Ascultam vocile ei interioare, vocile mele interioare; începând parcă să se confunde pe nebănuite lungimi de unde. Marea se ridicase-n...
„Poezia autentică – practică textuală abilă și provocare pe verticală a sensului”
de florin caragiu
Eugen Serea: În ce sens se mai poate vorbi astăzi de o poezie creștină? Nu este o contradicție în termeni, așa cum vor considera cei care, în mod tendențios, separă menirea poeziei de exprimarea unui...