o frunză albastră au curs ochii mei
ceilalți au luat bilet
și s-au așezat de spectacol
ieși din tine și arată-ne frunza
îmi strigau rotindu-se
ca niște limbi de foc amețit
egoistă și
\"perfect...\"
a spus samuraiul către rozul de flori
iar ultimul vers respirând în
secunda de sabie
trist a atins în căușul palmei
liniile sărutului
ca un copil desenând
umbre de nori peste
Mă simt închisă în mine însămi. Ca un fluture care stă într-o omidă și începe să simtă că îl dor aripile dacă nu zboară. Numai că nu îmi știu zborul. Mă întreb dacă un fluture știe că va muri
