"Paris, 1856 " – 6735 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BBBjørnstjerne Bjørnson
Bjørnstjerne Martinus Bjørnson (n. 8 decembrie 1832 - d. 26 aprilie, 1910, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist și om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen. Motivația Juriului Nobel: "ca recunoaștere a marii, nobilei și variatei sale activități literare, distingându-se întru totul prin prospețimea inspirației și prin minunata puritate a sufletului" S-a născut în localitatea Kvikna din ținutul Østerdalen. Tatăl său era pastor luteran de țară, iar mama era fiica lui Richard Nordraak, compozitor autor, în 1864, al muzicii imnului național norvegian pe versurile din 1856 ale lui Björnson. Studiază dreptul la Christiania. În anul 1857 a fost director al teatrului din Bergen, iar în 1859 a condus ziarul "Aftenbladet" din Christiania. Între anii 1865 - 1868 a fost director al Teatrului național din Christiania și a...
0 poezii, 0 proze
TBThéodore de Banville
Etienne Jean Baptiste Claude Théodore Faullain de Banville, né le 14 mars 1823 à Moulins (Allier) et mort le 13 mars 1891 à Paris, est un poète, dramaturge et critique français. Célèbre pour les Odes funambulesques et les Exilés, il est surnommé le poète du bonheur. Ami de Victor Hugo, de Charles Baudelaire et de Théophile Gautier, il est considéré dès son vivant comme l’un des plus éminents poètes de son époque. Il a notamment découvert le talent naissant d’Arthur Rimbaud. Banville unit dans son œuvre le romantisme et le parnasse (dont il fut l’un des chefs de file). Il professait un amour exclusif de la beauté et la limpidité universelle de l’acte poétique, s’opposant à la fois à la poésie réaliste et à la dégénérescence du romantisme, face auxquelles il affirmait sa foi en la pureté de la création artistique. Œuvres * 1843, Les Cariatides (recueil de poésie), salué par Charles Baudelaire. * 1846, Les Stalactites (recueil de poésie). * 1856, Odelettes (recueil de poésie) * 1857,...
8 poezii, 0 proze
JMJean Moréas
Ioánnis A. Papadiamantópoulos (en grec : Ιωάννης Α. Παπαδιαμαντόπουλος), dit Jean Moréas, né à Athènes le 15 avril 1856 et mort à Saint-Mandé (Seine) le 30 avril 1910, est un poète symboliste grec d'expression française. Issu d' une famille distinguée d' Athènes, fils de magistrat, Jean Moréas reçoit une éducation française et vient à Paris en 1875 pour y faire ses études de droit. Il y fréquente les cercles littéraires, notamment les Hydropathes. Il rentre brièvement en Grèce avant de revenir se fixer à Paris vers 1880. Il publie dans Lutèce et Le Chat noir et fait paraître ses premiers recueils poétiques, Les Syrtes en 1884 et Cantilènes en 1886. D'inspiration verlainienne, ces deux recueils pourraient se rattacher au mouvement décadent si leur auteur ne récusait celui-ci pour revendiquer l'étiquette « symboliste ». Il rejette en effet l'ésotérisme de la...
7 poezii, 0 proze
BMBarbu Paris Mumuleanu
Barbu Paris Mumuleanu (n. 1794, Slatina - d. 21 mai 1836, București) a fost un poet român. A fost autodidact. Primele sale versuri, compuse în manieră anacreontică, promovau o filozofie hedonistă, citând dragostea și plăcerile vieții. A scris versuri în spiritul vechi al vremii, asemănptor ca stil cu cel al lui Costache Conachi și Ienăchiță Văcărescu. A scris poezii erotice, senzuale dar monotone. Are tendințe filozofice și sociale dar nu reușește să clarifice niciuna din cele două. Ulterior a evoluat spre iluminism. După modelul lui La Bruyère, a combătut viciile sociale într-o suită de portrete care satirizează pe parveniți, pe lingușitori, zgârciți, înfumurați, flecari, pedanți etc. (Caracteruri, 1825). Postum i s-a tipărit de către Ion Heliade-Rădulescu un volum (Poezii, 1837), de orientare clasică și preromantică. A colaborat la „Curierul românesc”. A fost susținut și apreciat de Ion Heliade Rădulescu și a avut succes față de contemporani. Mihai Eminescu i-a atribuit...
1 poezii, 0 proze
ADAlexandru Depărățeanu
Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...
1 poezii, 0 proze
ANAnna de Noailles
Anna de Noailles (1876, Paris - 1933, Paris) născută prințesa Brâncoveanu, a fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română. Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruș, și un tată român, un prinț Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Mama ei, fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 și a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrată, de prietenă a unor literați celebri, decât pentru poemele sale de influență Parnasiană. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei...
73 poezii, 0 proze
Alice Călugăru
Alice Călugăru (4 iulie 1886, Paris - 1957) Plecată de timpuriu în literatura franceză, Alice Călugăru debutează încă de pe băncile liceului, absolvit la București, în 1907. Fire neliniștită, agitată, activitatea sa publicistică, desfășurată în revistele din țară, nu-i dă satisfacție. Plecată pentru studii la Paris în 1912, se expatriază, mai întâi în Belgia, apoi - definitiv - în Paris. Aici preocupările sale literare continuă sub pseudonimul Alice Orient, obținând premiul al doilea și medalia de aur Femina pentru poeyia Les Perles, versiunea poeziei românești Cântec de plasă (Viața românească, nr. 1, 1912, p. 15-16). Sub același pseudonim, poeta publică, în 1924, romanul autobiografic La tunique verte (Paris, Malfere, Bibl. du Herisson). OPERE: Viorele, versuri, Buc., 1905; Versuri, Buc., E.P.L., 1968, cu o introducere de D. Micu. COLABORÃRI: Semănătorul (1903); Analele literare, politice, științifice (1905); Viața literară (1906); Revista noastră (1906); Convorbiri literare (1906,...
4 poezii, 0 proze
FMFilippo Tommaso Marinetti
Filippo Tommaso Marinetti s-a născut în 22 decembrie 1876 la Alexandria (Egipt) și a murit la 2 decembrie 1944 la Bellagio. Studiază într-un colegiu francez de iezuiți și-și ia în 1893 baccalauréat ès lettres la Paris. Familia mea se mută la Milano și astfel viitorul inventator al futurismului se înscrie la Facultatea de Drept din Pavia, terminându-și studiile, însă, la Genova în 1899. Debutează în revista „Anthologie-Revue” în 1898 cu poezia „Les Vieux Marins” câștigând un concurs de poezie la Paris. Devenit poet de limba franceză, publică La Conquête des Étoiles (1902), Destruction (1904), La ville charnelle (1908). În 1905 scoate revista internațională Poesia împreună cu Sem Benelli și Vitaliano Ponti, rămânând însă singurul director al revistei începând cu numărul 8. La 20 februarie 1909 publică în „Figaro” la Paris „Manifestul Futurismului”. Trasată „poetica” futuristă, în același an apare drama Poupées électriques și apoi, în 1910, romanul Mafarka le Futuriste și Re...
1 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
CBConstantin Brâncuși
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi pronunță numele Brancusi. Născut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae și Maria Brâncuși. Prima clasă primară o face la Peștișani, apoi continuă școala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la București unde absolvă Școala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține "mențiune onorabilă", Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu...
4 poezii, 0 proze
Paris, 1856
de Jorge Luis Borges
O lungă boală l-a obișnuit Cu moartea. Să înfrunte inc-o zi De hărmălaie teamă azi i-ar fi; De forfota mulțimii-a ostenit. Ca viermele îl roade-un gând mereu: Că răul-timp încet îl depărtează De...
defulare pe sofa
de Constantin Enianu
Sigmund Freud s-a născut pe 6 mai 1856, în Freiberg, astăzi Pribor, un fost orășel austriac, actualmente în Cehia. Micul geniu e influențat de mediul social în care trăiește. Peste decenii, orașul...
Despre unire și chestiuni care țin de sentimente normale
de marius nițov
Ei, na că-i bună! Cine mai citește povești istorice? Cine nu vrea să moară! Sentimentul unității, apartenenței la un neam, o doctrină politică, credință apare mai conturat în momente de cumpănă,...
Hiroshige, Utamaro, Hokusai: stampe japoneze în haiga modernă
de Cristina Rusu
Ioan Petru Gârda Flavia Muntean Magdalena Dale Elia David Dan Norea Doru Emanuel Iconar Dana Ștefan Loredana Florentina Dănilă Ioana Geier Ion Rășinaru Călin Sămărghițan Livia Ciupav Marian Ghilea...
221 de ani cu Alfonse de Lamartine (1790-1869)
de Ivan Pilchin
„Prea mult am scris, prea mult am vorbit și prea mult am acționat în loc să-mi concentrez într-o operă capitală, de neuitat, acea mică parte de talent cu care am fost înzestrat de la natură. (...) Am...
Laicizarea istoriei la Djuvara
de marius nițov
Prin ce era deosebită scriitura istorică a lui Djuvara față de a celor care au fost îndoctrinați cu ideologie marxistă? Djuvara nu era un lăudăros al actelor istorice, anula dogma naționalismului...
A Paris (7)
de Lorena Stoica
Julian povestește pe unde a umblat azi, ce a văzut, cum a fost prânzul… Când face o pauză, profit și-l întreb; - Și zici că ai nevoie de ajutor? Își scoate haina și o așează deasupra capetelor...
Salonul de carte de la Paris – a 28-a ediție
de marlena braester
\"Le salon du livre de Paris\" este unul din importantele târguri de carte din Europa. A fost organizat pentru prima oară în 1982 la Grand Palais, iar din 1992 la Parcul de expoziții de la Porte de...
Românii dintr-un Larousse
de nicolae tomescu
De când, în 1852, Pierre Larousse a înființat la Paris celebra casă de editură enciclopediile editate aici îi poarta numele. Începutul l-a făcut “Marele Dicționar Universal al secolului al XIX-lea”...
Urgență MOSSAD !!!
de tudorache eugen
Combinatul metalurgic HUNEDOARA datează din anul 1850 și a construit toate ARMĂTURILE (ROBINETELE) Turnului ANTENA RĂULUI ABSOLUT Eiffel-PARIS !!!- De unde otrava ?- VERDE DE PARIS ?!! Mi-a comunicat...