"Paradoxul care ne unește" – 7075 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
DPdan pintican
am crescut undeva,la confluenta dintre dulcele aer traditional de la tara si strictetea impusa de parintii mei. refugiul meu divin era imbratisarea mirosind a busuioc a bunicii mele.dinsa ne priveste acum din neantul fara dureri al celor buni si drepti. am absolvit un liceu cu profil filologic(Ady- Sincai,Cluj-Napoca).actualmente, activez ca si director-executiv in cadrul unei firme de constructii. am inceput sa valsez pe aleile poeziei inca din scoala generala.prima poezie a fost in limba franceza.in liceu, la cererea colegilor, scriam poezii pe care ei le foloseau ca si arme redutabile in campaniile lor de cucerire a fetelor. paradoxal e ca eu nu am reusit niciodata sa fac "cuceriri" cu ajutorul poeziilor mele.am publicat o singura data citeva poezii in ziarul NATIONAL(septembrie 2001) si am fost invitat la doua emisiuni radiofonice, avind ca tema poezia de dragoste, pe postul de radio RENASTEREA(redactor Flavia Teoc). din pacate, scriu cam rar.dar,fara a-mi cauta scuze, cred ca...
9 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
RDRobert Desnos
Robert Desnos s-a nascut pe 4-VII-1900 la Paris si a murit pe 8-VI-1945. Un elev mediocru in tinerete, se indragostete de literatura si incepe sa scrie poezii. Impreuna cu Louis Aragon, Paul Eluard si Andre Breton, Desnos pune bazele miscarii suprarealiste in literatura.Insusi Breton il considera "Profetul" miscarii. Primele poeme ii apar in revista dadaista "Littérature" in 1919.In 1922 isi vede publicata prima carte "Prose Selavy" o colectie de aforisme suprarealiste.Tot in acest an il cunoaste pe poetul Benjamin Peret si, impreuna, incep sa practice scrierea automata, in cele mai multe cazuri sub hipnoza. In 1926 compune "The Night of Loveless Nights" poem liric inchinat singuratatii, paradoxal, scris in stil clasic, mai asemanator poeziei lui Baudelaire decat poeziei suprarealiste. Se indragostete de cantareata Yvonne George dar multimea de admiratori care o idolatrizau fac aceasta iubire imposibila.Ei ii dedica numeroase poeme din volumul "La liberté ou l'amour" din 1927, volum...
85 poezii, 0 proze
BBogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
APAlexandru Paleologu
Alexandru Paleologu (n. 14 martie 1919, București, d 2 septembrie 2005, București) a fost un scriitor, eseist și critic literar, diplomat și om politic român. Alexandru Paleologu în 2003Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul Bunul simț ca paradox. În antologia Spiritul și litera sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum Tema duelului la Camil Petrescu. Volumul Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului Baltagul. -a născut într-o veche familie boierească care își are probabil originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea (se pare că este descendentul ultimului împărat bizantin). Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Tatăl său a fost...
1 poezii, 0 proze
ICIon Călugăru
Ion Călugăru, pseudonimul lui Ștrul Leiba Croitoru, (n. 14 februarie 1902, Dorohoi - d. 22 mai 1956, București) a fost un prozator, romancier, dramaturg și gazetar român de origine evreiască. Studii primare la Dorohoi, studii liceale la liceul Matei Basarab din București pe care nu-l termină, în ciuda sprijinului acordat de profesorul de latină, Eugen Lovinescu. Este coleg de liceu cu Sașa Pană. A scris în revistele avangardiste, precum Contimporanul, unu, Integral, dar a colaborat și la revista lui Nae Ionescu, Cuvântul, unde se împrietenește cu Mihail Sebastian. A debutat cu o culegere de povestiri umoristice, Caii lui Cibicioc. Publică ulterior două cărți de proză în spiritul avangardismului, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare. După 1930 însă, se concentrează în proză asupra reprezentarea literală a mișcărilor sociale, mizeria maselor, huzurul și intrigile din lumea marelui capital și lupta clasei muncitoare. În ultimii săi ani de viață, scrie și piese de teatru...
1 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
ARAlexandru D. Ropalidis
Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001
30 poezii, 0 proze
Stanescu Dragos Nicolae
daca nu am stiut ca ma nasc , iata paradoxal , nu stiu nici cand imi va sosi timpul sa mor.las treaba asta in slujba altora , daca va fi vreodata nevoie...de vreo biografie...
24 poezii, 0 proze
Îndemn la regăsirea de... noi!
de Dumitru Sava
Partener loial și activ în cadrul comunității europene, Romania trebuie să devină o voce care să fie auzită și luată în seamă la Bruxelles. Acest lucru nu e posibil dacă se lasă „dizolvată” în masa...
Timpul smochinelor
de Nicolae Steinhardt
Domnul, așadar, urca de la Betania spre cetatea Ierusalimului. În ajun, potrivit Evangheliei lui Matei, alungase din templu pe cei care vindeau și cumpărau, răsturnase mesele schimbătorilor de bani...
Nebuni de portelan
de ada cartianu
NEBUNI DE PORTELAN Odata omul si-a faurit unelte. Era pe vremea aceea cand tu nu stiai daca ai sa te nasti sau nu. Totul e o pura intamplare, incepand cu planta si continuand cu animalul, omul,...
Ștefan cel Mare și Sfânt e în noi
de Camelia Tripon
Ștefan cel Mare și Sfânt e în noi Copleșită de lumină, inima vibrează mai profund cu focul viu din inima Moldovei. Istoria nu este doar o pagină din trecutul nostru, ea este poarta spre viitor....
Cronica Cenaclului de Seară din 16.06.2007
de Pușcă Ioan Gabriel
Frunza de stejar a Cenaclului de Seară « Poetul anunță cetății, pământului Că ploaia există, anunță oamenilor că au datoria Să spere » (Octavian Paler) Cenaclul de Seară a fost și este de la...
Dimensiunile poetului
de razvan rachieriu
1.Fetele sunt fiice ale Evei, sunt modelate de materia principiului feminin suprem, care însuflețește prezența eternă, sălășluind în Ființa Unică și în sufletul universal,izvor de iubire, lumină în...
Dragoste geometrică
de Daniel Coman
I. Dacă în secolul vitezei Totul nu-i doar simetrie Depănăm firul genezei, Alge, rimă, geometrie Sunt formule, teoreme, Prin iubiri amestecate, Dar și astfel de probleme Demonstrez că-s rezolvate...
Numai brânza ne unește...
de Eugen Galateanu
A mai trecut o aniversare...s-au făcut 15 ani. Și ce ? Televiziunile dau imagini sinistre. Și ce ? Încercăm să găsim vinovatul, trebuie neapărat să existe un vinovat. De ce ? \"Vinovatul \"...
Prezența adevărului
de grigore avram
Identificat ca o flacără care ne pune cel mai bine în evidență virtutea și caracterul, adevărul nu poate avea decât origine divină. Ca urmare, locul în care îl găsim în noi credem că nu poate fi...
intre cer si pamant
de Ștefan Petrea
Intre cer si pamant nu e nimic. De fapt ar fi ceva: nimicul... Nimicul ce uneste cerul de pamant printr-o picatura de roua , nimicul ce cunoaste limba vantului si a carui limba gusta saliva norilor,...