Căutare

Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.

75 poezii, 0 proze

Rudolf Christian Eucken

Rudolf Christian Eucken (n. 5 ianuarie 1846 la Aurich - d. 15 septembrie 1926 Jena), a fost un filosof german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1908. Motivația juriului Nobel: "pentru seriozitatea cu care a tins spre adevăr, pentru forța pătrunzătoare a gândirii și previziunii, a căldurii și forței expunerii cu care a reprezentat și dezvoltat în numeroase lucrări o concepție de viață idealistă" S-a născut în 1846 la Aurich, un orășel cu veche tradiție istorică, situat în nordul Germaniei (Hanovra). Rămas la vârsta de 6 ani fără tată, crește în condiții materiale modeste. Provenind dintr-o veche familie de intelectuali, mama sa n-a precupețit nici un efort pentru a asigura unicului ei fiu o educație aleasă.Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei...

0 poezii, 0 proze

Andrea Ilies

Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...

2 poezii, 0 proze

Maurice Maeterlinck

Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862 la Gand - d. 6 mai 1949) poet, eseist și dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1911. Maeterlinck s-a născut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmează cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe și pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultății de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuiește la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacră horticulturii și apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cărți despre științele naturii. În primul război mondial, e gata să se angajeze în armata belgiană (la 52 de ani) dar e sfătuit să-și slujească țara prin condei; drept care, scrie pamflete, ține conferințe. În anul 1919 se căsătorește cu tânăra Renée Dahon. Al doilea război mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redactează amintiri....

8 poezii, 0 proze

Gheorghe Mădălina

Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...

8 poezii, 0 proze

Neale Donald Walsch

Neale Donald Walsch a crescut într-o familie Romano-Catolică în Milwaukee, S.U.A. A cântat în corul de copii al bisericii locale. A vrut să devină preot, dar, ulterior, a început să lucreze în mass-media ca reporter de ziar, director de programe la o stație de radio, a fost purtător de cuvânt al celui mai mare sistem național de învățământ școlar public, a creat și a fost proprietarul unei agenții de publicitate și marketing; a fost gazda unui talk-show la un post de radio național. A lucrat, printre altele, într-un grup al doamnei Elizabeth Kubler-Ross. În prezent, locuiește împreună cu soția sa, Nancy, într-un loc retras situat în pădurile din sudul statului Oregon, S.U.A. Împreună au constituit ReCreation, o fundație non-profit de evoluție personală și înțelegere spirituală, al cărei scop este de a-i ajuta pe oameni să se regăsească pe ei înșiși. Neale Donald Walsch merge pretutindeni în țară, ține cuvântări, orga¬nizează ateliere pentru comentarea și răspândirea mesajelor...

2 poezii, 0 proze

stoian aurel

sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.

1 poezii, 0 proze

Dragomir Rodica

Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...

24 poezii, 0 proze

Valentin Boeru

Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...

150 poezii, 0 proze

Platon Pardău

Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...

1 poezii, 0 proze

PENTRU TINE,TATA!

de beatrice

Te-ai schimbat...ma bucur Ma simt in sfarsit fericita Iti dai seama ca plec sau ce? Inainte nu erai asa... Nu ma intelegeai,ma certai, Imi dadeai impresia ca nu insemn nimic. Ma simteam ca un gunoi...

Fata tatii

de Paul Bogdan

Ce mai faci tu frumoasa tatii? Mi-am întors o clipă ochii de la tine și mi-ai sărit așa, ca un fluture obraznic, cu făptura până la umăr. M-ai luat pe nepregătite. Eu ăla, care te duceam pe palmă și...

O clipă de minune

de Leonte Doroftei

nu-ți cer prea bune TATÃ să-mi dai la troc avere și nici să-mi lași ca soartă secretele din cer aș vrea la ceas de tihnă când viața e pierdută să-ți lași dezvăluită o clipă din mister tu prea...

lucian

de Dacian Constantin

tu știi că atunci când tata ne pierduse mă uitam la tine ca la un străin erai murdar și în genunchi aveai două zgaibe coapte stăteai cu pisicul în brațe și n-ai înțeles mi-a fost atât de frică pentru...

nu mai veni

de teea mirescu

uit mereu ca n-ai venit niciodată și mi se face dor de tine ca de un frate, ca de un soț, ca de-un copil ca de tată pentru tine m-am străduit sa fiu mai bună pentru tine am păstrat sărutarile,...

Ceaușescu My Love

de Stefan Caraman

Ceaușescu My Love Am intrat în clasa a I-a cu emoții mama mă ține de o mînă tata mă ține de cealaltă mînă sunt încă mic dar reușesc să mă întreb de ce anume m-ar ține bunicu’ dacă n-ar fi mort și...

Poarta basmelor

de Victor Potra

Hai, copile, dormi cu tata, că ți-oi spune basm cu fata drăgălită de balaur dedulcit la păr de aur, o să-ți spun pe șart de toate, zămislite pentru noapte înșirată ciripie cu prisos de iasomie, om...