"Păstrez același crez" – 6703 rezultate
0.04 secundeMeilisearchAndrei Costache
intentionez sa pastrez cateva enigme...
11 poezii, 0 proze
ICIstrate Carmen
"Scriu ca să păstrez florile gândului"(N.Iorga) pe care altfel le pierd în răsuflarea timpului. Publicat articole în revista "Ateneu", colaborări cu revistele: "13 Plus", "Plumb".
5 poezii, 0 proze
PRPavel Raluca
"m-am sinucis înainte să te naști de teamă că nu am să merg alături de tine niciodată. m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi viu" "Durerea mă iubește cum nu a făcut-o nimeni niciodată."
20 poezii, 0 proze
Mr Khaan
Poeziile pe care o sa le pun pe site-ul acesta au fost scrise in timpul adolescentei mele, adeseori naive, dar cateodata se mai ivea cate o sclipire de maturitate... Tin mult la ele... Fiind ca am trait practic toata viata mea in Franta (fac 26 de ani anul asta si am trait acolo de la 2 ani pana anul trecut) le am scris pe toate in limba Franceza. Asa ca o sa le scriu sub forma lor originala si o sa incerc sa pun si o traducere in limba Romana care sa pastreze tot sensul lor. Tin mult la acest concept bilingv, fiind ca biculturalitatea mea ma reprezinta deplin! Sper sa fiu inteles si in special sa reusesc sa pastrez sensul si intensitatea poeziilor originale! (trebuie sa spun aici ca am invatat limba Romana singur, din pasiune...)
2 poezii, 0 proze
girigan andreea
Nascuta in Iasi,in Faurar, in zodia pestilor care mi se potriveste de minune. Cea mai mare realizare profesionala deocamdata este absolvirea facultatii de drept, domeniu pe care mi l-am ales inca din gimnaziu. Cea mai mare realizare personala este si va ramane fiica mea, Emma Alexandra. Imi doresc sa fiu fericita, sa-mi pastrez copilaria in suflet si sa nu-mi uit pasiunea - poezia.
3 poezii, 0 proze
BMBuda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
BOBerinde Ovidiu
Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...
22 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
Daniela Mariana Zamostean
Nascuta in Turda, am crescut in blocurile muncitoresti din Campia Turzii. Mama avea grija sa invat, chiar daca nu mi-a permis sa citesc atat cat as fi vrut. Am invatat la Scoala Generala nr.1 in Campia Turzii, iar invatatoarei si profesorilor mei le multumesc pentru ca educatia primita imi e partener de drum oricand. Am fost prima pe lista de admitere la Liceul Pedagogic Gh. Lazar din Cluj. Anii de liceu si viata de internat mi-au oferit posibilitatea de a invata despre viata, a fost prima perioada de expansiune, de care am profitat citind, studiind, exersand si literatura si arta plastica. Doream sa studiez Filologia, dar , dupa absolvirea liceului, am optat pentru Institutul de Arte Plastice. Mi-am vazut numele pe al patrulea rand sub linia de admitere si m-am resemnat 30 de ani ca educatoare. Nu pot preciza cand am scris prima poezie, dar pastrez lucrari din scoala generala. Prin 2006 am inceput sa scriu haiku, ma atrage forma concisa (sau ordinea 5-7-5) . Inca nu am publicat, dar...
8 poezii, 0 proze
Păstrez același crez
de Silviu Somesanu
Dintre toate durerile cele de suflet sunt grele, îți seacă izvoarele trupului prin suferință și respiri cu tristețe aerul. Multe dezamăgiri mi-au lovit inima, am ajuns până la refularea dorințelor,...
Frica - roman
de Liviu Comșia
20 septembrie 1987. Cu părul legat cu un prosop, Lona și-a curățat unghiile de la picioare răzimată cu spatele de peretele de beton alb și răcoros. Pulpele groase, cu carnea ușor încrețită, s-au...
si nu ma doare
de vazut de tine
Astazi s-a intamplat din nou Acelasi lucru/fapt ce se repeta Si nu-I gasesc in mine un ecou Dar il percep intr-o lumina prea concreta. Astazi mi-am utilizat doua linii dedicate Am imprastiat aceeasi...
Sonetul LXXVI
de William Shakespeare
De ce mi-e versul fără strălucire, Mereu același și nemlădiat ? De ce nu prind c-o singură privire Podoabe noi într-un mănunchi curat ? De ce scriu ce-am mai scris și fantezia În nobila ei zdreanță...
In cautarea sinelui
de DIANA CIULEI
As vrea sa-mi regasesc Tineretea si s-o pastrez ca stare in sufletul meu. Nu exista retete, cu siguranta, dar cai spre a o gasi , putem incerca strabate .Ma rup de linistea mea si ies din casa .\"La...
a noastră
de Floriana Vîntdevară
nu știu în ce măsură nasc în lucrurile lor dar eu nu dorm ucid ziua în ochi ca pe o strivire de apă la mal străin e ca atunci când o pasăre colibri a uitat în procesul de recompunere să vadă să...
re - maniere
de Bogdan Nicolae Groza
imi schimb look-ul. ma fac șucar de misto imi vopsesc parul in turcoaz și-mi pun țoale de second hand e la moda sa fii cool si trendy eu de ce n-as fi? ii sterg din agenda mea de pe ym pe toti...
Cerul alb
de Țenche Mircea
În cerul alb eu te-am găsit Și te-am purtat pe-un fir de rouă Căci te-am visat la nesfârșit Cum disecai luna în două. Pășeai încet printre comete Cu coada plină de scântei Iar gândurile-mi erau bete...
Zăpada îngerilor (continuare)
de george ionita
Despărțirea de Lucia a fost o mare deziluzie pentru mine. Multe zile la rînd nu am mai ieșit în oraș, devenisem apatic, nu puteam să învăț. Să crezi că cineva îți este aproape, că și-a găsit un loc...
Cred...
de oros marc
O teamă pe care nu o înțeleg, îmi feliază tocmai acum sufletul cu care am avut curajul de a-ți spune adio, chiar dacă nu aș fi crezut că voi putea vreodată. Șoaptele ce bat la ușă mă sperie, așa...