Poezie
a noastră
să...
1 min lectură·
Mediu
nu știu în ce măsură nasc în lucrurile lor
dar eu nu dorm
ucid ziua în ochi ca pe o strivire de apă
la mal străin
e ca atunci când o pasăre colibri
a uitat în procesul de recompunere
să vadă
să eternizeze
să redevină
diminețile ruinează gustul cafelei
coapte în mine cu aburii lor
serile îngheață palmele pe trupul savorii
-parfumul mâinelui-
să crezi, să vrei, să mai...
nu știu în ce măsură mâine nu-i azi
am tălpile reci de același timp
de când păstrez în mine
o singură naștere ce nu-i a lor
e doar a noastră.
003393
0