"Omul prin sine însuși" – 20078 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
BVBadea Viorica
La temelia Universului se afla o vointa oarba,omul nu se poate elibera de suferinta decat prin stingerea vointei de a trai,nirvana.
7 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
IAIulian Andriescu
M-am născut în dulcele (acu vreo sută de ani) târg al Ieșilor, în luna lui Făurar, în a șaptea zi, în anul de la Dumnezeu 1980. Școala am trecut-o destul de greu, că nah, cine era să mai hoinărească prin minunatele păduri ale Ciricului sau ale Buciumului și să hălăduiască pe toate aleile și străduțele târgului, din Tătărași și până-n Copou, de la CUG și până pe dealul Păcurarilor? De ajuns la facultate, am ajuns, ca tot omul, și-am și terminat-o, că deh, au trecut cinci ani. Amu, bunul Dumnezeu știe pe ce căi am s-o apuc...
37 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
HPHoria Roman Patapievici
Nascut la 18 martie 1957 in Bucuresti. Absolvent al Facultatii de fizica, sectia „Optica, spectroscopie, laseri, plasma“ (1982), cercetator stiintific (din 1985), asistent universitar (1990–1994), director de studii al Centrului de Studii Germane (1994–1996). Debuteaza in 1992 in Contrapunct. Publica articole si eseuri in LA&I, Romania Literara, Dilema, Orizont, Secolul 20, Vatra. Din 1993, colaboreaza regulat la pagina de eseu a revistei 22. Doctorand in filozofie cu o cercetare privind imaginarul filozofic al fizicii. A sustinut, in calitate de Visiting Profesor, cursuri de istoria fizicii si de istoria ideilor stiintifice. Premiul revistei Cuvantul pentru jurnalistica (1995). Scrieri: Cerul vazut prin lentila (Premiul pentru eseu al editurii Nemira, 1993 si premiul Uniunii Scriitorilor, 1995), Nemira, 1995, 1996, 1998; Polirom, 2000 Zbor in bataia sagetii. Eseu asupra formarii, Humanitas, 1995, 1996, 1997, 1998, 2002 Politice, Humanitas, 1996, 1997 Omul recent, Humanitas, 2001 In...
4 poezii, 0 proze
EEEvtim Evtimov
Născut 28 octombrie 1933 - Petrich - Bulgaria Opera poetică: 1959 - Pleoape treze 1962 - Leagăn sub culmi 1964, 1970, 1974 - Baladele Pirinului 1966 - Iubire pentru iubire 1967 - Lirice 1968, 1972 - Poem pentru Bulgaria 1969 - Omul 1969 - Vulturul Pirinului 1971 - Nopți 1972 - Pământ bulgar 1972 - Floare de castan 1974 - Iubire pentru iubire (Versuri alese) 1975, 1978 - Vinul ales 1977 - Rotirea vulturilor 1979 - Cântece de ritual 1980 - Nopți Born October 28, 1933 in Petrich. Evtim Evtimov is a Bulgarian poet, author of some of the most beautiful love poems. Graduate of the Institute for Elementary School Teachers in Petrich. Former teacher, program director of the Petrich radio, secretary of the local community centre, head of "Poetry" section and director of "People's Youth" Publishing House, deputy editor-in-chief of "Flame" magazine, editor-in-chief of "Literary Front" newspaper and of "Patriotism" magazine. Author of the poetry books "Awake Eyelids", "Pirin Ballads", "Love for...
1 poezii, 0 proze
Omul Cu Sobolani
1 poezii, 0 proze
Omul prin sine însuși
de Adrian Păunescu
Aseară l-am vizitat pe Ștefan Grec, un bărbat de-o vârstă cu mine, care și-a pus acsa în munții cei mari dintre Bucovina și Maramureș, a așezat o roată pe râu și și-a făcut cu mâinile lui lumină...
Ca omul de zăpadă spun, ca omul
de Liviu-Ioan Muresan
pentru ploaie stupid mi se părea un termen de comparație definit prin sine însuși pînă ce m-a atins în iarnă am devenit poleit apoi sloi apoi nu mai știu m-am trezit în primăvară cînd mă lingeau...
Cartea
de Liviu-Ioan Muresan
Și trecu o vară și se făcu toamnă. Apoi iarnă. Atunci am ieșit pe ușă mai hotărît ca niciodată. M-am oprit la oficiul pentru recrutarea forței de muncă și am acceptat. Voi lucra zilnic cîteva ore,...
despre om
de marcel narita
Directia omului este biplanara. Era o singura directie imediat dupa nasterea omului dar Dumnezeu a lasat noua si povara constiintei de sine, altfel spus logica umana, tot ceea ce facem in mod...
Atque nos!
de George Coșbuc
Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii și cumetrii Și-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii, Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei... Oh, că mult îmi place mie să mă...
Eșecul umanității
de gelu
Eșecul umanității (eseu de filosofie creștină) Cu imaginația privesc Pământul începând cu casa în care locuiesc, cu străzile orașului în care m-am născut, privesc cu imaginația locuri îndepărtate pe...
În faţa cititorilor
de Dumitru Sava
Am scris această carte de versuri, căreia i-am zis Anthropotheos. Titlul a produs nedumerire cititorului obişnuit. Când am explicat că Anthropos înseamnă Om, iar Theos înseamnă Dumnezeu, împreună...
Epistaxis
de serban georgescu
(Deocamdată mă opresc aici... Să dea Dumnezeu ca, într-o zi, să nu ne mai putem opri niciodată...) Unii, când scriu, o fac cu acea grijă cu care un părinte ar reveni periodic, noaptea, în dormitorul...
Sonia cu accent grav și hiat (38)
de Daniela Luminita Teleoaca
Fără doar și poate bine nu era. Guguloiul tot creștea și simțea cum o arde mai rău decât fierul înroșit. Arsura iradia în brațe, în zona cervicală și axilară, ba chiar și în ochi. O sabota. Când îi...
Aforisme asupra înțelepciunii în viață-Împărțire fundamentală-
de Arthur Schopenhauer
De întrebuințat n-am întrebuințat pe acești premergători, căci a lua de la alții nu e obiceiul meu, cu atât mai puțin, cu cât atunci se pierde unitatea, care este sufletul scrierilor de acest fel....