"Omenesc" – 4912 rezultate
0.01 secundeMeilisearchFlavia Dorelia
Nascuta intr-o zi frumoasa de primavara,la Ploiesti,vreau sa daruiesc lumii tot ce poate cuprinde un suflet omenesc,ce e mai bun si mai frumos,prin revarsare de dragoste inocenta si lumina divina.Fulguirea sufletului meu sa inunde acest Pamant intr-o tandra imbratisare.
3 poezii, 0 proze
Friedrich Nietzsche
FRIEDRICH NIETZSCHE 15 Octombrie 1844 – se naste la Rocken, Friedrich Wilhelm Nietzsche, din parinti care proveneau din familii preotesti protestante 1854 – elev in clasa a cincea a gimnaziului confesional, are primele incercari muzicale si poetice 1860 – intemeiaza asociatia literara Germania in cadrul careia prezinta studiile Fatalitate si vointa si Libertatea vointei si fatalitatea, studii care anunta tendinta antimetafizica a gandirii sale de mai tarziu. 1864 – se inscrie la Universitatea din Bonn, pentru a studia teologia si filologia clasica 1866 – devine membru fondator al Uniunii Filologice 1889 – are accese de nebunie si este internat in clinica de boli nervoase din Basel 25 August 1900 – moare, la Weimar Publicatii: 1871 – Socrate si tragedia greaca 1872 – Nasterea tragediei din spiritul muzicii 1878-1880 – Omenesc, prea omenesc 1883-1885 – Asa grait-a Zarathustra 1886 - Dincolo de bine si rau. Preludiul unei filozofii a viitorului 1887 - Despre genealogia moralei. O scriere...
194 poezii, 0 proze
Razvan
Ma numesc Ivanescu Razvan Claudiu si locuiesc in Arad. Poate prima intrebare este de ce? De ce imi place poezie. Razspunsul este simplu. Pentru ca asa e firesc. E firesc pentru ca e omenesc sa ai o inclinatie catre frumos, catre cult si catre perfectiune. Prima poezie am scris-o cam prin clasa a VIII si este o poezie dedicata mentorului meu Nicolae Labis, a caru viata a fost rapita de un mister, iar de ultima mea poezie nu va pot spune cand va fi. Probabil niciodata. Va multumesc.
2 poezii, 0 proze
Albu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
Gusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Schiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
Ionel Teodoreanu
Romancierul, cunoscut pentru trilogia sa \"La Medeleni\" este iesean, fiu al avocatului Osvald Teodoreanu si al Sofiei. Nascut la 6 ian. 1897. Termina Liceul National Iasi, iar in 1919 obtine licenta in drept. Profeseaza avocatura, dar e atras de beletristica. Debuteaza cu schita \"Bunicii\" (in \"Insemnari literare\" 1919). Se casatoreste, in 1920, cu Stefana Lupascu (scriitoarea Stefana Velisar). Debut editorial cu volumul de nuvele \"Ulita copilariei\" (1923). Este legat, ca si fratele sau Pastorel, de grupul \"Vietii Românesti\", tutelat de Ibraileanu. A scris vreo 20 de carti in proza, dar a avut cel mai mare succes de public, mai ales in rândul tineretului scolar, cu romanul masiv \"La Medeleni\" (1925-1927). Critica a subliniat prospetimea condeiului sau in evocarea copilariei si a adolescentei exuberante. Presarând cele trei parti ale cartii cu intâmplari din propria viata, se pierde subtil in analiza sufletului omenesc. Creeaza câteva tipuri memorabile de fete (Olguta,...
16 poezii, 0 proze
Sabadas Mihai
Pe a mea planeta se respira suferinta/ strop din Iov-destin,ce luat-am si eu fiinta,/ sa iubesc adevarul, dar lumea ma vorbeste/ caci nu ma comport la fel de omeneste.
14 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
Hermes Mercurius Trismegistus
Hermes Trismegistus Etimologia: Hermes – zeu grec, Thoth la egipteni, Mercur la romani. Din secolul al IV-lea î.e.n, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele atât de sugestiv și plin de semnificații, de Hermes Mercurius Trismegistus. Se credea că el se află la originea a tot ceea ce zămislește mintea omenească. Epitetul Trismegistus ( cel de trei ori mare) atribuit lui Hermes, este de origine relativ târzie și nu se întâlnește la niciun autor anterior celui de-al doilea secol creștin. Hermes a făcut ca învățăturile sale să fie gravate în semne emblematice pe table sau coloane de piatră, pe care apoi le-a răspândit în toată țara. E considerat inventatorul hieroglifelor. Ideile sale extrem de profunde sunt tratate de învățătură teosofică. El se ocupă de natura și ordinele ființelor cerești, de multitudinea elementelor și enunță toate noțiunile cabalistice ce vor fi utilizate de rosacrucieni. El ordonează astrologia într-un adevărat sistem; scrie tratate de medicină, detaliază...
2 poezii, 0 proze
Omenesc
de Girigan Oana Gabriela
Nu suntem făcuți Prin viață să trecem Singuri, tăcuți, Cu sufletul rece! Ci suntem clădiți Mai mult să dorim, Să fim fericiți Când clipa trăim.
omenesc
de Florentin Cristian
Te întrebi pe gânduri, vrută sau nevrută De ce fac câteodată câte-o nefăcută Chiar dacă pur și sincer, știi și eu gândesc Dă-mi voie să exprim și ce e omenesc
Omenesc, prea omenesc
de Camil Camil
Să te înspăimânți de propria-ți naștere, să retrăiești o viață de copil, să oglindești trecutul în palme de îngeri și să mori zâmbind.. Prin peretele de gheață se sting imagini, iar ochii tremură de...
„Omenesc, preaomenesc”. O carte
de Friedrich Nietzsche
Sfioasă, tristă, îndărăt privind, În viitor, în tine doar crezând: O, pasăre, la vultur cugeți tu? Ești mirele Minervei, Bu-hu-hu? Traducere Simion Dănilă
Trupul omenesc: proprietate privată sau domeniu public?
de Miron Manega
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, prostituția este definită ca o faptă infracțională comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloace de...
prea omenesc
de Bogdan Laurențiu Marin
Kozloduy repus prefer azi moartea-mi bruscă morții de foame.
Corpul omenesc - arma perfectă
de Ruse Ion
Prin exercițiu-mi construiesc Un fizic excepțional, Și-apoi, dușmanii îi lovesc... Cu mine... antipersonal.
scrisul omenesc
de Vali Nițu
adun cuvintele dispuse în jurul luminii ca o spirală a existenței deseori aruncată în spatele unei perdele de fum am fost acolo unul dintre cuvinte striga iubește-mă femeie strânge-mă în tăcerile...
pământ omenesc
de Ștefan Petrea
o mântuire-n dimineți, s-ajungă să ne aprindă liniștei fiorul, e-ncătușat în așternut piciorul și clipa asta parcă e mai lungă. de vis se umple-n ochii tăi ulciorul regina șoaptei vorbe să te ungă...
Simțământ omenesc
de Johann Wolfgang Goethe
Ah, voi zei, zei prea puternici, Colo sus, în ceruri vaste! De ne-ați da, pe lumea asta, Hotărâre, bărbăție, V-am lăsa, zei buni, doar vouă, Vastul cer, de sus, de-acolo! Traducere Maria Banuș
