"Ochii tăi cu gene subțiri " – 20135 rezultate
0.02 secundeMeilisearchana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
A V
Ar fi multe de spus aici dar in acelasi timp nu ar trebui spus nimic. Sunt doar cineva care nu are nimic special. Sunt doar cineva cu multe secrete care iti minte adevarul uitandu-se in ochii tai. Nu ma lua in seama, nu imi place sa mint. Dar o mai fac uneori. Toti o facem. Cine sunt eu, zici? cine sunt eu? Cum as putea sa iti spun tie din moment ce nici eu nu stiu? Sunt doar eu. Si atat!
25 poezii, 0 proze
Emil Isac
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român. Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922). A studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece. Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare. După moartea sa, în 1954 a fost construit un...
13 poezii, 0 proze
Liliana Mușuc
Sunt zbor dacă-mi țeși aripi/Sunt dor dacă-mi făurești colivie/Sunt înger când ochii tăi se roagă/Și demon când ei acuză/Sunt prinț când am vise-n buzunar/Și cerșetor când le pierd.
20 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
Ana Neculăeș
2008- anul de debut in poezie- lansare primului volum ,,Versuri scăldate-n iubire !,, 2009- evoluția prin participarea a mai multor lansări de carte a multor poeti/scenaristi importanti: Ludmila Patlanjoglu fiind una dintre ei. 2010- fiind un an plin, am participat la numeroase concursuri de creatie literara. Urmand ca in Februarie sa scot volumul de versuri : Vad albastru in ochii tai.
4 poezii, 0 proze
Oană Sînziana
las asta sa se descopere pe parcurs...
1 poezii, 0 proze
Mihai Chiriță
... ochii porți vii ale sufletului ... Trăiesc pe www.biomateriale.ro și visez pe www.poezie.ro N.B. Interzis a se introduce texte din această pagină pe blog-uri personale, alte site-uri sau publicarea sub orice formă fără acceptul expres al autorului
83 poezii, 0 proze
aghirculesei mihaela
blonda,ochii verzi,1,60h
18 poezii, 0 proze
kolozsvari monica
Deschide ochii si realizeaza Ca poti sa iubesti acum si aici Ca viata-ti ofera o cale hoinara, Si pleci ratacind spre mii de alte ganduri, Priveste cum zbori si mergi mai departe Si drumul vietii domol il strabate....
1 poezii, 0 proze
Ochii tăi cu gene subțiri
de Silviu Somesanu
Întorc adevărul ca pe un copil de la joacă și nu-l cert dacă plânge mai degrabă îl mângâi pe creștet. Cu el de mână minciuna se topește ca ceara și se luminează la față, mă îmbărbătează gândul că...
La apus
de Cojocaru Valentin
Orizontul se naște in ochii tăi căprui pământul li se inchină la picioare subțiri se-ntrevăd printre gene delicate raze de lumină ce descresc încet spre buze trandafirii ușor se sting iar atunci când...
după a unsprezecea rimă
de maricica frumosu
păstrez zâmbetul tău prin buzunare în fiecare rochie îmi placi - de la gene până la vârful degetelor timizi ascultăm nu aceeași muzică citim diferite cărți, chiar și rimele sunt altele asta e legea...
domnișoară
de Ion Moscalu
nici n-am știut că poți să fii atât de dulce... mi-ai învaluit sufletul, inima și mintea... cu fire subțiri de durere dulce... paru-ți lung cade-n valuri peste umerii tăi de fecioara... lungile-ți...
Zepeline peste piața Bucur-Obor
de Mircea Cărtărescu
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste...
Zepeline peste piața Bucur-Obor
de Mircea Cărtărescu
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste...
Zepeline peste piața Bucur-Obor
de Mircea Cărtărescu
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. Cine mai văzuse glisînd uriașe, atîta de-aproape zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste...
Zepeline peste piața Bucur-Obor
de Mircea Cărtărescu
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste...
Lună în câmp
de Nichita Stănescu
Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,...
Lună în câmp
de Nichita Stănescu
Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiților gutui și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,...
