"Ochi de bufniță" – 20139 rezultate
0.01 secundeMeilisearchCamelia
Incerc sa descopar lumea cu ochi de copil, curioasa ma avant spre varfuri inalte, uneori trebuie sa ma catar, alteori genunchii mi se julesc, ma zgarii, dar continui, stiu ca la capatul acestui drum, ma asteapta un suras, sau Adevarul sau Iubirea, dar cu siguranta eu insami, in unicitatea mea iremediabila. Si ma bucur. Asta e zborul meu: o bucurie tasnita ca un izvor fara sfarsit.
5 poezii, 0 proze
NHNedelcu Horia
inalt ca bradu' -- far' de continuare, balai, tumefiat de muza, golit de sensuri si de vomul cuvintelor aruncate in obraji de zana, albastrit in ochi de-atata cer cernit printre pelicula clipei, romantic pana'ntre labele picioarelor deznisipite de valuri molcom trecatoare, cu mintea aburita de drogul fonemului, cu inima mai la una, mai la alta ... dintre flori, caut linistea ce n-o voi apuca niciodat', sufletul fiindu-mi rob conflictului si creatiei de adanc intru inalt iaca c-am spus-o!
3 poezii, 0 proze
PSpatrasco stefan
my birthday 19 mai 1988! ascult punk, si sunt din Telenesti, Republica Moldova! Id yahoo mesenger: ochi_de_gheta
4 poezii, 0 proze
PBPavel Boțu
Pavel Boțu (n. 1933 în Cemașir, reg. Odessa, Ucraina; d. 1987, Republica Moldova) a fost un poet și publicist român basarabean de origine ucraineană, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova în perioada 1965–1971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971–1987. A scris următoarele volume de poezii și proză: Zodiac (1971), Casă în Bugeac (1973), Ruguri (1975), Scrieri alese (1983) ș.a. În operele lui invoca deseori stepele Bugeacului, în regiunea cărora s-a născut. La 14 iulie 1933 în familia lui Petre Tudosie Boțu și a Anei Domente Munteanu, vede lumina zilei Pavel Petre Boțu, în familie fiind trei fete și doi băieți. Anii grei de război îi vede cu ochi de copil între 8-12 ani. Războiul îi răpește unicul frate, Gheorghe, în 1945 în Cehia. În anul 1947 moare tatăl său, Pavel rămânând la 14 ani unicul bărbat în familie. S-a văzut în față cu datoria de a-i ajuta pe cei apropiați în anii cumpliți de secetă și foamete. Atunci s-a verificat...
1 poezii, 0 proze
OWOscar Wilde
Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, caștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În același an, 1878, primește premiul "Newdigate" pentru poezie și inițiază mișcarea "Artă pentru Artă", prin...
39 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
nicolae pop
25 de ani, 1,88 m, blond, ochi albastri
1 poezii, 0 proze
DDDaria Darid
daria darid e făcută de la 0. a cioplit adânc în ochi, până ce s-a subțiat moartea . dd este pseudonim.
180 poezii, 0 proze
Rodica Badea
Sunt o adolescenta de 16 ani la Lic. Ion Barbu, Bucuresti. As putea spune ca sunt simpatica, roscata cu ochi caprui, romantica si o mare devoratoare de poezie.
5 poezii, 0 proze
Ochi de bufniță
de Danut Gradinaru
Pe poteci lăcuite, curioase priviri urmăresc îndeaproape. Se calcă ușor cu atenție într-o liniște profundă. Þipătul nopții sparge ecoul sub clar de lună. În fâlfâit de aripi se face prezentă o pasăre...
Câte-o bufniță...
de Miclăuș Silvestru
Ochii bufniței fără nicio clipire – cu mama la geam * Nicio mișcare împrejurul scorburii – bufnița trează * Boala nucilor – neclintită bufnița pe coama casei * Întâia oară văzută o bufniță – nucul...
aer de reculegere
de Ottilia Ardeleanu
eu nu mă duc la biserică gândul meu se duce travesti cu o basma grea cum purta bunica broboada îngerul meu se duce și se așază într-un colț ca un cerșetor de suflet de bunătate de libertare de tot ce...
pelin 9
de Robert Zenit
Ochii imenși ai bufniței precum două grote săpate spre izvorul de foc al infernului mă urmăreau mereu, ratăcind, căutându-mi drumul spre inima morții. Precum două stele proaspăt născute din seva...
Inside
de Călimărea Andrei Adrian
De unde să încep o poveste care nu are început? O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci, cu milioane de culori ninse pe retina fragedă, cu laptele cald între...
între ea și pământ
de Ursu Marian Florentin
ea nu știe că eu pentru ea sunt viu cum stă așa nemângâiată pare un scaun gol eu pentru ea sunt viu o privesc noaptea cu un ochi de bufniță și mă ascund în părul ei scorburos ea doarme și nu știe că...
Anxietate
de Laurențiu Belizan
Capul îi vâjâie, gândurile i se învălmășesc, mii de ace îi înțeapă corpul.O stare de neliniște îl inundă pe măsură ce se apropie. Neonul clipește, cufundând holul, când și când, în întuneric.Tocurile...
oaste
de Cristina-Monica Moldoveanu
m-am speriat atunci când copacii au plecat la război cu rădăcini cu tot ca într-o carte de tolkien cineva îi chemase din corn de vânătoare ei erau voinici și bravi, săreau ca niște turnuri pe tabla...
Ultimul iubit, ultima pastilă a morții
de Carmen Sorescu
în fiecare seară te aud cum vii pe trepte îți simt respirația cum intră prin cheia ușii ca un abur dimineața deasupra lacului dar niciodată nu bați la ușă mereu îmi spun, ești timid dar de fapt este...
Întuneric
de Leonard Sandor
E lungă noaptea, dar eu nu știu Inspectez acum fantasmele agățate în copaci Pocnete surde și reci au vibrat în mine aorta Un lung fior ... E doar poezie E seara care aduce liniștea necesară Pentru...