"Nu pot, tată, să vă tai!" – 21947 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
AIAlexandra Ivan
Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro
21 poezii, 0 proze
TATuță Aneta Ani
Sunt nascuta pe meleguri oltenesti dar traiesc de multa vreme in Banat intr-un oras care seamana foarte mult cu atmosfera sau mediul descris in poeziile sale de Bacovia. Si totusi...eu m-am adaptat, caci, fire romantica,molipsitoare pentru cei din jur pot vedea frumosul in orice lucru si un prieten in orice apropiat. Sunt absolventa a unei Facultati de Administratie Publica, am un master in Afaceri si sunt doctorand la specializarea Management. De doi ani sunt in sistemul de invatamant, profesor cu norma intreaga la un liceu cu profil economic si in ciuda ponegririi si lipsei de respect pentru acest sistem, ma incapatanez sa cred ca pana la urma va triumfa intelectualul si nu snobismul. Elevii si munca impreuna cu ei, ma motiveaza si ma face sa vad luminite si in cele mai intunecate tuneluri. In ceea ce priveste poezia...este o pasiune de pe vremea cand eu eram elev, dar care a inghetat la un moment dat, din lipsa curajului de a publica. Acum e timpul ca versul meu sa iasa la lumina...
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
BPBoér Péter Pál
M-am născut în Oradea, acum 53 de ani. Nu pot spune că viață m-ar fi tratat cu mîini înmănușate, dar încă sunt în ring! Membrii mei de familie, mă consideră hiperoptimist, cred că au de ce. Deodată îmi place umorul - inclusiv satira, absurdul - și romantica. Sunt vesel, amar și vice-versa. Există lucruri pe care le iau prea în serios. Mă consider foarte empatic, tolerant. Toată viața mi-am trăit-o în Transilvania. Prin Mama, am legături stranse cu secuimea, dar ei, cu Tata, au luat-o deja pe calea stelelor. Ma intereseaza foarte mult teologia, filosofia, limbile străine, literatura, și multe-multe altele. In tinerete am început să scriu poezii, dar proza scurtă a devenit marele favorit. În forma tiparita (in lb. maghiara) mi-au apărut volumele "Nagyító alatt"-(Sub lupa) "Le a láncokkal"-(Jos cu lanțurile, "A nonkonformista"-(Nonconformisul"). Am publicat in Revista familia, revista Comitatus, revista Várad, antologia "7torony" si Brassói Lapok. Pe Web apar la: 7torony...
22 poezii, 0 proze
BCBălășanu Constantin
Sunt absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași, am lucrat mulți ani în domeniul cercetării-proiectării, domeniu înrudit (cred) cu poezia. Mi-a plăcut să citesc și am început să o fac înainte de a merge la școală. Citeam tot ce îmi cădea în mână, și, slavă Domnului, a avut cine să-mi ofere cărți din toate domeniile. Dragostea pentru poezie o nutream demult, dar, abia în anii din urmă am început să compun și apoi să public pe internet. Sunt adeptul poeziei cu rimă, poeziei care transmite ceva oamenilor: dragostea de țară, frica de Dumnezeu (începutul înțelepciunii), comportament civilizat, descrețirea frunților. Îmi displac gunoaiele (inclusiv umane), lipsa de sinceritate și cerșetoria de orice fel. Stiu că "opera" îmi cam șchioapătă și de aceea le amintesc tuturor (în glumă) asemănarea dintre câine și inginer: ambii au privirea inteligentă dar nu pot să se exprime.
102 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
DTDarjan Tanta
Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
75 poezii, 0 proze
Nu pot, tată, să vă tai!
de Florentin Cristian
Am iubit dintotdeauna copacii Oare să fiu eu atât de egoist Încât să iubesc numai Ceea ce îmi este folositor, Văzduhul, curățat de ei HI copacule să te plantez! spun primăvara Poate mă gândesc la...
cum sa mori acasă
de Dorina Șișu
˗˗ De ce ai venit la mine? ˗˗ Să îți dau aceste însemnări. Mergi cu ele la o editură și le publici. Eu nu mai am timp. ˗˗ Dar unde pleci? Abia ai venit. ˗˗ Nu...
Lucea părul
de nandi vardeanu
Și jur că nu vă spun povești, Că n-am spus niciodată, Dar la calendele grecești Am întâlnit o fată. Era cum nu pot să vă spun; Era dintre acele Ce-și spală părul cu săpun Din pulbere de stele. Era...
Filip cel Bun - 1
de marin badea
Dacă e întuneric, e simplu: poți să-ți subțiezi ochii până când aceștia devin un fel de brici care emite lumină. Și stai așa și te concentrezi: se va face lumină, se va face lumină. Sau te crezi...
Briceagul lui Matei
de Grig Salvan
Poate vi s-a întâmplat și dumneavoastră să nu găsiți întotdeauna încărcătorul de la telefon. Mie mi se întâmplă des. Așa e când suntem mai mulți în casă și cu toate că inițial aveam mai multe...
Am avut și eu zile grele…
de Maria Gold
Dan Norea, îmi zici că ai o bănuială cum că eu aș fi fost o rățușcă urâtă în copilărie și acum sunt o lebădă grațioasă? Nu. Rață am fost, rață am rămas! Așa cum îmi zicea un prieten drag, nu demult....
Multiple Personality Disorder
de Marius Surleac
[O cameră, o masă albastră, pereți albi, 3 scaune cu 3 persoane discutând: un tânăr, mama sa și doctorul] John: Vezi acea pată de pe masa albă, de pe masa umedă și lucioasă, o vezi? John: (cu o...
Poiana Narciselor-Capitolul VIII
de Georgiana Milescu
VIII Era o după-amiază de primăvară călduță, plină de promisiuni. George lucra la cizmele unui locotenent care locuia cu părinții în fundul străzii. Îl rugase să le facă cât putea de repede. Îi...
ceva din 7 ani
de Dorina Șișu
Am ajuns la gară și astfel am scăpat de acest dialog prostesc. M-am așezat la coadă să cumpăr bilete. Pentru ultima dată respiram în Focșani, cu o curiozitate mărită, încercând să identific mirosul...