"Nu mai e apă !" – 22007 rezultate
0.01 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
DIDenisa Ispas
Am 24 de ani (sunt mare!), locuiesc undeva departe impreuna cu fericitul consort, imi plac o groaza de lucruri, mai ales ironia si sarcasmul, cartile, cafeaua, apa de orice fel (de la ocean la cada plina), fotografia, palavrageala serioasa sau nu, somnul si soarele. Nu (mai) fumez, nu colectionez fluturi, nici barbati, sunt aproape maritata (puie-v-a dracu' sa-mi ziceti tanti ca va strang de gat!), nu-mi plac mitocania si certurile degeaba, nu-mi place frigul decat daca e si zapada, nu trag cu tunul, nici cu urechea si mi-e frica de avioane.
4 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
MMarcela
Se intreba oare cineva cine sunt?! Nici macar eu...Totusi sa trecem la treaba. Biografia?!-Arhiva prafuita de agonia timpului Uitata pe coltul unei buze uscate A vrajitoarei batrane - Soarta. Eu - nascuta atunci si inca nu decedata, Insir biografia unei vieti inca virgine. Bantuie pe ici-colo si dincolo cineva, Ce isi doreste sa traiasca frumos. Fericirea o imaprte cu suferinta Se bucura de fiecare nota din muzica clasica Dansata in armonia vocii lui Pavarotti. Adora natura,linistea,haosul Adierea vantului ii produce extaz. Raza de soare o incalzeste ca iubirea de mama Luna ii asculta secretul noptii Norii spulbera gandurile adunate Si fulgerul o trezeste la realitate. Apa dulce de izvor ii amorteste buza. Iubeste viata, uraste moartea Simte durerea prin muzica Exprima sentimentul prin vers Iubirea o transforma in note muzicale Note intregi,doimi,patrimi,pauza mai lunga Si din nou pe scara portativului O patrime si-o doime isi face loc. Bataia inimii e un semn ca traieste. Respecta...
1 poezii, 0 proze
NENițu Ema
m-a injunghiat tezaurul nimcniciei noastre..cu toate ca nu sunt eu cea mai culta sub clar de negru imi fac veacul. sunt bolnava de iubire si de Vama Veche, pacat ca nu mai e ce a fost.. imi plac Bacovia si M. Sorescu.
13 poezii, 0 proze
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
TATinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Nu mai e apă !
de corneliu aurelian paraschiv
-Nu mai e apă! zise o voce feminină puțin ascuțită trădând enervare sau poate tulburare. -Mă duc eu! Vocea copilului se auzi stins abia acoperind zgomotul de vase trântite ce venea dinspre bucătărie....
Daca mai esti copil, citeste..
de Iliescu Alexandru
Ratacesc pe drumurile intunecate ale vietii mele. Nu ma mai uit in sus, nu am ce vedea. E mult prea departe lumina pe care o caut, si ce vad e doar fum, ceata, bezna, poate moarte, moartea sufletului...
Apa vie
de Alex Vâlcu
Aștept un an și încă unul. Chiar și mai mult pot să aștept. Nu mai e mult și o să vină clipa, Când tu vei fi numai a mea. Eu te iubesc în felul meu. E greu să înțelegi cum iubesc eu. Iubirea mea e...
sonet voiculescian
de Ștefan Petrea
grăunțele de rouă se-ntrec în zori cu ploaia și-n veșnicii e apă și parcă prisosește nu mai e mult în Sferă și Pruncul ne sosește și bucurie multă va umple iar odaia străbat cu-a mele aripi prin...
POARTA ORIENTULUI
de Dan Dănilă
Nu, noi nu am rămas de căruță, pietonii abia mai au loc pe trotuare de atâtea limuzine, viața miroase a benzină, a cauciuc ars, ce busuioc, aproape totul e cu o treaptă mai sus căderile sunt deci...
insula
de ioana negoescu
am scris deja cea mai frumoasă poezie. de-acum trupul meu așteaptă undeva în trupul tău. nu mai e nimic de spus despre asta. uneori mă trezesc pe o insulă mică. cerul e albastru oceanul albastru....
luna îți mestecă umerii
de florin caragiu
când plângi în depărtare luna îți mestecă umerii începi ușor să uiți afară din vise ce-a mai rămas din noapte nu mai e apă orbirea e un cântec de dragoste abia auzit când genunchii adorm lângă sânii...
Apocalipsa Albă
de ovidiu cristian dinica
Gerul din iarna lui 1929 nu a fost doar frig năprasnic , era mai mult o fiară nevăzută care mușca din oameni și din case. Astfel satul de pe malul Dunării părea îngropat sub troiene, iar fumul...