"Nu mai aud nimic din mine" – 22008 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
MMMărușteri Marius
M-am născut (pe bune !) într-o gară - de unde probabil și constantul meu "dor de ducă"...la poalele Apusenilor, unde - vorba Valeriei Tamaș - " se nasc și munții și probabil din aceeași piatră". Vreo 30 de ani de școală, ani în care am învățat unde să caut când nu știu ceva, unde să "depozitez" când am găsit ce căutam, respectiv unde să nu mai caut ceva ce nu o să găsesc niciodată... Devorator de poezie și literatură SF (uneori cele două genuri literare chiar au ceva în comun) :). Poet preferat: Vasile Voiculescu Ce cred despre "Ars poetica"? Am avut ocazia să îl aud pe marele Ștefan Augustin Doinaș, înainte de 1989, luând-o peste picior pe cea mai nesuferită (a se citi comunistă) profesoară de limba română din orașul unde făceam liceul - în cadrul unui cenaclu literar - cu privire la o recenzie făcută de aceasta "Mistrețului cu colți de argint". Citez aproximativ: "Doamnă (nu tovarășă - sic!), vă asigur că nu m-am gândit la nimic din ce ați spus când am scris această poezie !!!"
29 poezii, 0 proze
SNSuflet Nomad
Nu scriu ca să îți placă sau să te oftice, să te trezească sau să te îngroape, ci pentru că în lume e haos și vreau să povestesc prin scris, nu prin glas, întrucat oricum nu m-ar auzi nimeni, tot așa cum nici eu nu aud sau, mă fac că nu aud. Eu măcar recunosc. Sunt clădită din imperfecțiuni, păcătuiesc și nu mă cred "cea mai tare din parcare", dar nu suport prostia, insensibilitatea și superficialitatea, motiv pentru care uneori risc să fiu mai acidă și extremistă. În rest... Dacă vrei să te deprimi, apasă Enter, fără să mă faci responsabilă de stările tale. Dacă nu vrei, folosește comanda: alt F4. Mulțumesc și... Succes.
2 poezii, 0 proze
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
NPnu mai vreau profilu
asta e un cacat de site
1 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
ONovidiu nacu
Nu mai postez decat arareori (din an in paste) pe aceasta facatura de sit literar. Explicatiile ar fi de prisos. Petrecerea s-a mutat pe: oranta.wordpress.com & ovidiunacu.wordpress.com. See u there!
56 poezii, 0 proze
corlan david
nu mai stiu ce am scris acolo
3 poezii, 0 proze
Nu mai aud nimic din mine
de Carmen-Iulia Ciumarnean
e duminică e ziua întâia și eu scriu acest anotimp aproape inert și flămând (ca un final de amor) în fotoliul meu negru eu vie trăită fumând (cameleon în mijlocul unei furtuni ) și dintr-odată văd...
Demonul
de Andreea Necula
Tărâmuri uitate de lume se deschid în fața ochilor mei ,sunt singură între singurătăți , pustiită de pustiurile vorbelor tale .Văd pământul la nesfârșit și plec capul spre cer , cerul meu negru ......
și în moarte se face uneori primăvară
de Ioan Barb
în seara aceasta am să cobor în subterana din mine să adorm să nu mai aud nimic să învăț să plâng cum un copil stă ascuns în pântecele maicii sale până la naștere se pregătește să înfrunte lumina...
Incognito
de Silviu Somesanu
Ca la un concert de Mozart nu mai aud nimic decât sunetele liniștitoare, în propriul trup ascult într-o catedrală cu orgă transpus în fantezia divinității. Înaltele ogive, arabescurile sculpturale...
eu-strat fără eu-sens
de Ela Victoria Luca
și nu mai are rost să trec prin straturi de spaimă îl iau pe fiecare îmi construiesc pereți înalți mă închid în orice zi să nu mai aud nimic din lumea asta roasă de nebunie câteva palme de viață ca...
Alarmă sentimentală
de Stelian STANCU
Azi nu mai vreau să retrăiesc Trecutul scurs în doară Azi nu mai vreau să reclădesc Dezastrul bunăoară. Azi nu mai vreau nimic din tot Privesc la el trecutul dus Azi am uitat să mai înot Pe ape...
big bang
de adriana barceanu
azi mă uitam la stâlpii de fier din gara de nord și-mi imaginam câți bețivi s-au sprijinit de ei probabil mulți și neimportanți oamenii de fapt sunt neimportanți așa ca mine și ca tine când traversez...
Gri pe alb
de Excrementul
Ea m-a supus celor mai grele jocuri ale minții. Vrăjitoare sau zînă, adversar sau partizan, nu mai contează... În liniștea serii doar tastele computerului meu se mai aud, Ca și cînd mi-ar...
CalamBriade
de Radu T.
Calambriadele sau lupta cu mine piesa de teatru povestita in 8 acte Radu Daniel Tudor Acelasi alergator pierdut pe drumurile mintii noastre. Ploaia inunda creierul cu picaturi mari de sudoare. Din...