Căutare

Sunt o bucovineanca de 24 de ani, care are nostalgia tarilor de la sud si pasiunea lucrurilor care raman. Scrisul este unul dintre lucrurile care raman. Cel putin asa se spune. Vreau sa ma dezvolt, vreau sa cresc, vreau sa devin, la randu-mi, unul dintre acele lucruri care raman.

1 poezii, 0 proze

Xavier Villaurrutia

Xavier Villaurrutia (1903-1950) este un poet mexican cu debut timpuriu, integrat grupului Contemporaneos. Dincolo de accentele romantice și de rigoarea intelectuală, specifică acelui grup, rămâne poetul "nocturnelor", îndatorat într-o oarecare măsură suprarealismului. Opera poetică: * Primeros poemas (Primele poeme), 1923 * Nocturnos (Nocturne), 1933 * Nostalgia de la muerte (Nostalgia morții), 1938 * Decima muerte y otros poemas no coleccionados (A zecea moarte și alte poeme needitate), 1941 * Canto a la primavera y otros poemas (Cântecul primăverii și alte poeme), 1948 * Obras (Opere), 1966 *** Xavier Villaurrutia y González (27 August 1903 – 31 December 1950) was a Mexican poet and playwright, whose most famous works are the short theatrical dramas, called Autos profanos, compiled in the work Poesía y teatro completos published in 1953. Xavier Villaurrutia was born in Mexico City in 1903. He studied in the Escuela Nacional Preparatoria( National Preparatory School) and in the...

2 poezii, 0 proze

Dragos Farmazon

Cu o experiență de peste 5 ani în zona pieței de artă din România, manager cultural, licențiat al Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naționale București cu o lucrare despre evoluția pieței românești de artă în perioada post-decembristă. În ianuarie 2013 a înființat Alchemia – Centru pentru Arte Contemporane pentru ca în toamna aceluiaș an să dezvolte centrul cu brandurile Alchemia caffè è delicateria, Nostalgia Shop by Alchemia și Academia Alchemia. Din 2006 este Președinte Executiv al Fundației culturale Alexandru Bogdan-Pitești, în cadrul căreia a dezvoltat brandul Design Yourself, etichetă sub care au fost produse, în ultimii doi ani, peste 40 de evenimente culturale, majoritatea incluse în proiectele Contact Lenses (în parteneriat cu Art Society) și Stagiunea de Artă (în parteneriat cu Opera Națională București, sub Înaltul Patronaj al MCCPN). În perioada martie 2011 – septembrie 2012 a ocupat funcția de Director al Art Yourself...

2 poezii, 0 proze

Constant Tonegaru

Constant Tonegaru (*26 februarie 1919, Galați - †3 februarie 1952, București) a fost un poet român care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești. După ce își întrerupe studiile liceale, pe care nu le mai termină vreodată, practică profesii dintre cele mai diverse, precum aceea de funcționar la Ministerul Culturii sau vânzător de fructe la Constanța. Duce permanent o viață boemă. În anii 1946 și 1947 audiază cursurile de literatură ale lui George Călinescu la Facultatea de Litere din București. Debutează în 1942 în revista Expresul din Brăila. Ulterior colaborează cu poezii la revistele Preocupări literare, Kalende, Universul literar. Singurul volum de poezii apărut în timpul vieții, Plantații - distins în 1945 cu premiul Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă acordat scriitorilor tineri - face dovada apartenenței poetului la mișcarea de avangardă, dar aduce în peisajul liric al epocii nostalgia minulesciană a ținuturilor exotice, colorată de...

15 poezii, 0 proze

dimitriu mihaela

De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...

2 poezii, 0 proze

Vasile Til Blidaru

Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.

2 poezii, 0 proze

Petru Anghel

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Emil Tudorache

Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani. Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului. Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am...

104 poezii, 0 proze

ȘI

Ștefan Ioanid

S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...

1 poezii, 0 proze

Nostalgia de o clipă

de Cucu Constantin

Mi-am amintit seara trecută Că te-am iubit atât de mult Te-am rechemat, timid și mut M-ai ascultat, la fel de surdă. În noapte, iarăși, te-am dorit Și te-am visat din nou o clipă Trăindu-mi veșnica...

Omul circumscris timpului și cuvântului

de razvan rachieriu

Omul este definit de o sumă de stări contradictorii, când atinge cerul printr-o stare de beatitudine, când se zbate neputincios în tină prin stări depresive.Cei care cred că pot să zboare, se vor...

EseuAtelier

Parcuri de toamnă

de Nicolae Marius Buchiu

Apa cade cu o nostalgie aparte. E o fluierare a vânt, care vine Cumva din amintiri, de departe. Sclipirile ei în picături se adună, prin frunze, și o dată cu gândul Sunt luate de vânt, să le poarte....

Robert Șerban. Prize existențiale în „Moartea parafină”

de florin caragiu

În volumul „Moartea parafină” (Cartea Românească, 2010), Robert Șerban ne oferă o pasionantă frescă a vieții în punctul ei median. O îndârjire tăcută, compusă cu nuanțele tragi-comicului, străbate...

ArticolAtelier

Imagini de-o clipa

de Florentina-Loredana Dalian

Inca o noapte - aceleasi stele vor apune in zori Zi de la capat - unde se sfarseste drumul spre nicaieri? Viscol prea crancen - ciulinul pare a nu-si gasi locul Lemne arzand - soba asteapta cenusa...

Atelier

neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colț al muzeului de vise pierdute

de George Pașa

-1- nostalgia, cu piedica pusă, nu mai declanșa eventuale amintiri-gloanțe. niciun pericol. încetaseși de mult să-ți vânturi, prin aerul grav, numele neînsemnat, după ce-l gravaseși în golul senin al...

\"Nostalghia\" - nostalgia, fără Tarkovski. Roza Vânturilor

de Ghinea Nouras Cristian

Undeva, mult prea departe, cineva începuse să ne frământe prematur destinele, de parcă ar fi avut la îndemână un gigantic și de neînțeles cub al lui Rubics. Împreunați-despreunați,...

ProzăAtelier

Cum, goi, ne află toamna

de Elia David

Amintire Cât soare într-o clipă de mult apusă-n gând! *** Nu-mă-uita Răsari mereu 'naintea aducerii aminte! *** Dor Străin de nostalgia ce-l ține încă-n viață... *** Clepsidră Trăite, netrăite, din...