"Nimeni nu m-a invitat la ziua mea" – 20114 rezultate
0.04 secundeMeilisearchRoman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
Luca Ionela
M-AM NASCUT TARZIU...DESI NIMENI NU M-A INTREBAT DACA VREAU SA VAD O LUME FARA LIBERTATE...TARZIU PENTRU CA LOCUL MEU...NU-I AICI..L-AM PIERDUT... ...AM PIERDUT...SI GANDURILE BUNE..IN DRUMUL SPRE O LUME CARE MA LOVESTE...SI-MI DA APA SI OTET SA BEAU. ..SI STIU CA NU-I INCA VREMEA SA-MI DUC LA BUN SFARSIT LEGENDA PERSONALA...
6 poezii, 0 proze
Tilita Radu
Viata mea e o poveste Ce continua zi de zi. O poveste fara sfarsit Ce continua la infinit. Stau si ma gandesc... Ce am fost si ce-am facut? Si imi dau seama... Un trecator intr'un film al vietii mut. Daca mi'a fost greu sau usor, Nimeni nu m'a intrebat Eu doar am incercat Si am continuat sa razbat. Nu am reusit de fiecare data, Uneori am plans, Alteori am zambit. Eu iti multumesc ca ai fost langa mine, Atunci cand mi'am dorit!
1 poezii, 0 proze
PRPopa Raduca
Traiesc pentru ca asa a vrut altcineva - pe mine nu m-a intrebat nimeni. Dar imi convine. Traiesc de 16 ani. Destul ca sa-mi dau seama ce vreau, destul ca sa-mi dau seama ce simt. Si sa scriu. Scriu pentru ca simt. Si pentru ca traiesc. De ce traiesc? Pentru ca asta vreau acum. De ce? Pentru ca trebuie. De ce? Pentru ca simt. Si pentru ca iubesc. Si pentru ca vreau. Si pentru ca stiu. Si pentru ca vreau sa cunosc mai mult. Si pentru cei din jurul meu. De ce simt? Pentru ca altceva nu stiu sa fac. De ce? De ce nu? Mai, 2006
4 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
Tiberiu Frim
Nascut, crescut, scolit. Si in viata. Navetist pe ruta Ploiesti-Pitesti-Bucuresti-Abudja-Lagos-Port Hartcourt-Santiago de Chile-Johannesburg-Pretoria-Potchefstroom-Abu Dhabi-Dubai-Astana-Atyrau. Doua carti publicate. De poezie. Prin reviste: eseuri, poezie, proza, mici studii de dogmatica ortodoxa, mici cronici, etc. Marele Premiu la concursul de poezie al Societatii Romane de Radio, Bucuresti 1995; Premiul Special pentru poezie si Premiul I pentru proza, la Festivalul de Literatura de la Tg. Jiu, 1998... parca. Premiul II pentru poezie la concursul de poezie "Zaharia Stancu", Salcia, 1997; o participare la Festivalul Novalis Kreis, Munchen, 1998. De meserie inginer, master in Management Sistemic, alte citeva specializari in Management de Proiect, Resurse Umane, Tehnologii Laser, Tehnologia Explozibililor si a Bombelor pentru Avioane, Protectia Muncii & Mediului in Zone cu Risc Maxim. Gara de resedinta intr-ale literaturii e la Pitesti. Unde inca nu m-a recunoscut nimeni ca jupin ori...
5 poezii, 0 proze
ASAurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
AEAnghel Elena
Sunt om cu calitati si defecte, bineinteles. Sunt..o oarecare ,nu ma consider vedeta dar nici papusa ta caci nu sunt marioneta. Sunt..un personaj din cartile de povesti caci ma detesti knd ma citesti.. ca de o carte te feresti. Nimeni..nu ma cunoaste cu adevarat si orice ar zice lumea sunt o prea buna fata. Ambitioasa sunt, m-am nascut a fii, nimeni nu-mi sta in cale. Sunt un trandafir pe care furtuna nu-l poate lasa fara petale. Asculta bine si retine ca ce fac nu-i de fatada ,las'sa se citeasca-n ochii mei, las' sa se vada ca viata mi-a dat multe..da mai multe mi-a luat
2 poezii, 0 proze
Nimeni nu m-a invitat la ziua mea
de George Asztalos
am venit neanunțat și ea singură se ține bine e un pic necăjită că sunt amuzat umblu teleleu și cînd ajung am un chef cam sărit (zice) ai fi în stare să dansezi și pe pereți da aș dansa cu mine de...
Aplombul fratelui mai mare
de Valerian Ciobanu
Aplombul fratelui mai mare este o mică secvență din volumul de proze, (posibil și roman nuvelistic) intitulat "Fulgere în tunel", Chișinău, editura "GRAFEMA LIBRIS". După botezul spiritual și...
Recviem pentru gagica mea
de Nicolae Diaconescu
Din dosarele secrete ale poliției Preambul la Recviem Bobiță, vărul meu din Brașov, sportiv de performanță, după obținerea unor premii internaționale a fost recrutat în forțele speciale. Ne mândream...
Adio Adriana
de Nicolae Diaconescu
Adriana! Adriana a fost colega mea de grupă la facultate, timp de cinci ani. La început am fost 32 de visători, apoi ne-am rărit, am absolvit doar 18! Nici nu-i mai țin minte pe toți, dar pe ea cum...
Violonistul
de Cristina-Monica Moldoveanu
În 1990, când aveam 19 ani, săteam în gazdă la Cluj la rude mai îndepărtate de origine maghiară. Eu nu știu din păcate limba maghiară. Și mătușa mea, verișoara tatei, fusese în urmă cu doi ani la noi...
Porumbița lui Don Basilio
de Mihai LEONTE
5 PORUMBIÞA LUI DON BASILIO Porumbița lui don Basilio era o femeie frumoasă, netrecută de prima tinerețe, care s-a recomandat Paulina, supranumită Porumbița. A început să povestească despre călătoria...
Fila 568 din dosarul 1495
de Nicolae Diaconescu
Fila 568 din dosarul 1495 Bobiță, vărul meu primar din Brașov, sportiv de performanță, după ce a obținut niște premii internaționale, a fost recrutat în forțele speciale și a venit în București. Ne...
Creta
de Adeliyna
De cand intrii pe poarta scolii ai zice ca este parasita. Vantul puternic strabate poarta , lovindu-se de bara ruginita de metal. M-am apropiat incet de usa scolii, poarta prin care intra elevii,...
Teama, pânda, gelozia
de Eugen Galateanu
„Mauvais homme, mauvais mari, mauvais amant...” Michael Sardou-Mauvais homme „Chiar și pentru noi, cei urâți, e extrem de greu să strici o relație” spunea într-un cântec Michael Sardou. Eu am reușit....
Lebăda
de crisan ciprian laurentiu
Dispariția lui Laurențiu nu a fost o supriză pentru nimeni. Desele tentative de suicid eșuate din cauza salvării inumane de către bravii cavaleri ai expansiunii și proliferării durerilor și...