"Nimănui, nimeni" – 5624 rezultate
0.01 secundeMeilisearchionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Elena Barbu
Nu spun nimaniu. Acesta este micul secret dintre mine, naratorul meu, si eul meu liric.
1 poezii, 0 proze
Mironescu Nicoleta
Dintotdeauna am scris poezii. Nu am avut insa curaj sa arat nimanui. Anul trecut, dupa aproape 25 de ani de scris, am publicat prima mea carte de poezii : "Amintiri in ceasca de cafea". Acum, scriu aici.
2 poezii, 0 proze
JCjigmond carina
18 si inca foarte copil. copilaria nu a facut rau nimanui insa se pare a trebuie sa ma maturizez. sunt pasionata de fotografie si muzica... scriu de aprox. 4 ani. am inceput cu poezii.nu-mi mai plac.mi-am schimbat stilul si e altfel. nu vreau sa fiu laudata decat daca chiar merit. imi place sa fiu criticata[intrun mod pozitiv si constructiv normal ^______^] ...mai e ceva de zis?
2 poezii, 0 proze
Turcan Cristina
Imi place sa scriu poezii de mica.Tatal meu mi-a inspirat dragostea catre poezie.Toate poeziile care le-am scris sunt despre mine,despre oamenii care ma inconjoara.Iubesc poezia.De ele stiu doar parintii mei.Nu le-am citit nimanui altcuiva.
1 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
MJMaria Jorj
"Accentul sfâșietor (patetic), de spovedanie absolută, este numitorul comun al etapelor parcurse de lirismul Mariei Jorj, de la cartea de debut, intitulată Exerciții de normalitate (Ed. Dacia 1992), până la volumul de față. Adresată sieși, lui Dumnezeu sau nimănui, mai degrabă decât semenilor, confesiunea neîntreruptă (delimitată, grafic, doar de asteriscuri, ca de stele negre), ce străbate aceste poeme, circumscrie un spațiu psihic al separării, al exilului voluntar, al dezerțiunii." Dan Damaschin Prefață la volumul Iată, mă-ncumet – 2009
2 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
Ion Ninulescu
Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...
0 poezii, 0 proze
Nimănui, nimeni
de Sonia Kalman
Clape de pian răsună a Bizet, Păsări încarcerează focul în Olimp, Târâtoare mușcă din fructul oprit Iară eu stau și prelungesc agonia. Îți spun pleacă în loc de rămâi, Cu bagajele-n mână iau primul...
Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le strange nimeni
de Petrasuc Ionut
Înaintez cu greu prin vâscozitatea liniștii dintre noi.Poate e mai bine așa,lentoarea ne acordă un timp suplimentar de gândire înainte de a face orice gest (i)rațional.Copacii,minunați piloni ce...
Nimănui
de Julia Kretsch
Scriu poezii pe care nu le citește nimeni… Triste, cu obrajii plânși, ca niște iubite părăsite… Fiecare cuvânt e o lacrimă neagră cursă pe foi mototolite, ce-ar fi găzduit mai degrabă calculele...
Anul Nimanui
de Iris Barbulescu
Va veni un an, nimeni inca nu l-a incarcat cu vreun gand. va veni un an, si altul dupa acesta intr-o cununa ametitoare de ganduri de zile de maree ale fiintei si nefintei. Un an, ce este un an? uitam...
Nimănui nicăieri uneori
de Gabriela Petrache
“port o sonată pentru pian” - vers de Ioana Cheregi Crișan spunea ea spunea eu tăceam la faptul de a fi gînd în calea gîndurilor nici vesel nici trist pe mine nu mă poartă nimeni nu mă fereastră...
Cu mâinile nimănui
de Irina Nechit
Nimănui să nu i se rupă inima de muzica neauzită să nu i se oprească ceasul pe vreme urâtă să nu i se termine chinurile Să treacă fluturele pe sub gâtul arcuit și nimeni să nu-l vadă să caște luna de...
Umbra nimănui
de Andrei Pavel
Doar vântul taie, frunza și acel cristal, ce smulge steaua unui vis în noaptea cu mirosuri de măcel, ascunsă dincolo de scenă în alt vis ucis. Și doar un întuneric, ascuns în ochiul lui cu irisul...
Expresia nimănui
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Cu stropi de reproș amar A plâns acel copac dezgolit de mine dezgolit timpuriu de tine Uitate au fost și ele Păsările ca niște cioburi înghețate N-ai venit să le aduni Să le duci, să doarmă Și pomul...
Adio nimănui și tuturor
de pauza
De ce nu imi zâmbești? Spune! Tăcere. Degeaba te rog, degeaba mereu te implor. Și în zadar sper să mă iubești. Nu o vei face. Se deschid vechile răni. Nu mi le va mai trata nimeni. Sper să mor! Și...
Un timp al nimănui
de Bejliu Anne-Marie
Din celulele secundei luminează un timp al nimănui oricând poţi întinde braţul stâng să cuprinzi bătaia lunii prin halou cu cerul soarele nu iartă nu bate arde luminează înviază sau ucide fără milă...