"Necesitatea clipei" – 2325 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GDGeorgiana Duțǎ
Am venit pe lume in a 17-a seara din luna iulie,pentru ca era cald si luna plina.Anul nu l-am ales eu,ci mama mea care a decis:1982.Necesitatea de a scrie s-a nascut in mine, inainte de a invata alfabetul, pe vremea cand imi inregistram poeziile pe casete audio.Spun necesitate, pt ca scrisul a fost o forma de a evada din colivia de aur, de a compensa visele ucise inainte de a prinde contur si nu in ultimul rand o reala terapie a tuturor tulburarilor sufletesti.Dupa ce am studiat temeinic abecedarul am scris 3 volume de poezie Petale de toamna, Alb incert si Eden si infern, ganduri si un roman Vara aceea.Am absolvit liceul teoretic Eugen Lovinescu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si stiintele educatiei, masterul Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala, in cadrul aceleiasi facultati. De 3 ani lucrez la o scoala speciala ca si consilier, profesor psihopedagog.Am ales sa ma dedic acestor copii, in speranta ca printre ei voi gasi macar o frantura din copilaria...
23 poezii, 0 proze
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Puiu Constantin
Silvicultor din necesitate si sonetist din plictiseala, nepublicat in volum dar scapat de sub control in paginile Jurnalului Literar de Botosani (disponibil pe web la adresa jurnalulliterar.ro)
34 poezii, 0 proze
Casandra Ioan
deocamdata sunt destul de fara trecut si fara viitor...m-am nascut asta e sigur si voi muri...si asta cu aceeasi necesitate...
11 poezii, 0 proze
Mihai Chițac
Sunt om simplu: dacă e de făcut, fac. Dacă nu, nu mă laud. Scriu din necesitate, nu din decor și nu fac filozofie, fac constatări. Am un credit ipotecar și sper ca scrisul să mă ajute să uit de el.
1 poezii, 0 proze
TBtincuta horonceanu bernevic
Volume de poezie: Vitrina în care dorm mirii- Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2002 Poezii pentru Tudorel-carte de colorat- Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2006 Zâmbește, copilărie! poezii pentru copii- Editura Cdpress, București, 2009 Pipo mă învață cifrele, (coautor), Editura Cdpress, București, 2009 Strigătul ca o punte, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2010 Cartea bunicilor mei, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2012 Membră USR 2011 Prezentă în antologiile: Creatori din Moldova de mijloc, Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2005 Starea de necesitate, Bacău, 2001, Vara visurilor mele, București, 2005 Prezentă pe caseta Mai e poezie în lume -recitativ,editată cu sprijinul Fundației Paul Polidor-București, 1999. Premiul al- III-lea la Festivalul George Bacovia, Bacău, 2000 Mențiune la Festivalul Moștenirea Văcăreștilor, Tîrgoviște, 2001 Premiul I de debut în volum la Festivalul Concurs-National de Poezie Avangarda XXII, Bacău, 2001 Premiul al-II-lea la Concursul „Vara...
89 poezii, 0 proze
FMFlorica Mitroi
Florica Mitroi (15 februarie 1944, Giurgița, județul Dolj - 14 mai 2002, București) este o poetă. Este fiica Mariei (născută Doancă) și a lui Ion Mitroi, proprietar de moară. A absolvit în 1962 Liceul „Vasile Roaită\" din Râmnicu Vâlcea. În 1962 și 1963 a urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul\" (1966), iar editorial, cu volumul Rugăciune către Efemera (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de Diapazon (1973) și între cer și pământ (1976; Premiul Asociației Scriitorilor din București), în anii \'80 emigrează, plecând mai întâi în Israel, iar mai târziu în Canada. Mitroi a atras atenția criticii literare încă de la primele versuri. Dacă în cazul altor confrați opiniile erau controversate, în ceea ce o privește se poate vorbi despre o unitate a punctelor de vedere. Toți comentatorii au remarcat tensiunea emoțională și forța liricii sale, dar au subliniat totodată imperioasa necesitate a autocontrolului, a impunerii unei rigori...
1 poezii, 0 proze
valcu adina
\"Ce pot spune Eu despre mine? Foarte multe și mai că nimic. Ce fel de om sunt? Mediu, simplu - nici alb, nici negru. Nu sunt înger, dar nici drac, ci o mediocritate (acea de aur :-) ) între ei. Sunt un om simplu cu necesități vitale normale. Sunt din categoria persoanelor, care tind de a lăsa o urmă pe acest pământ.\"
3 poezii, 0 proze
GPGiuseppe Parini
Giuseppe Parini (n. 23 mai 1729, Bosisio, d. 15 august 1799, Milano) „...După cum remarcă Sapegno, importanța istorică a figurii lui Parini constă tocmai în acest amestec al unei educații clasice și al unui temperament lierar puternic cu conținutul unei culturi și al unei morale noi din care rezultă funcția esențială a scriitorului Parini. Ea este mai degrabă aceea de literat decât de poet, de inovator al limbii și al tematicei poetice, de precursor al viitoarei poezii. Precedată sau însoțită de o bogată activitate literară, concretizată în poezii de factură arcadică, în scrieri critice și polemice în care Parini își expune principiile în legătură cu arta, insistând asupra funcției ei educative și asupra necesității unei literaturi vii, legată de realitatea și cerințele societății contemporane, principii afirmate cu ardoare și în Odele sale, opera de căpetenie a lui Parini este lungul poem neterminat și intitulat Ziua. (...) Scrisă într-o deliberată izolare de lumea înconjurătoare,...
1 poezii, 0 proze
Necesitatea clipei
de Maria Ranga
Dacă m-ai întreba ce este clipa n-aș ști ce să-ți răspund, dar aș reclama cu insistență nevoia ei. Nevoia de a o avea? De a o trăi? Dar ea este! Este! „A fi” înseamnă „a exista”, deci, implicit, „a...
Despre \"Freamat de timp\"
de Patricia Lidia
„Chiar dacă e spectator al unor realități, scriitorul, poetul, artistul nu vorbește și nu scrie ca un chibiț de fotbal sau ca o țață de piață. El este un magician care transformă enigmele vieții...
Altul
de Livia Georgescu
Motto: Aș vrea să știu dacă Se_simte vede sau dacă În_jos e sus lucire verde… Decența mă face să-mi consider aproapele, prin calitatea lui de aproape și de alter ego, drept ceea ce eu nu sunt. Orice...
Pe drumul vieții
de Oana Rovența-Micu
Aceeași trezire dimineața, cu mintea-mi încă adormită și întrebându-mă ce va mai urma. Am atâtea de făcut într-o singură zi și nu le fac, și disperarea că nu-mi ajunge timpul mă strânge de gât,...
Șarpele de aramă (I)
de Sorin Coadă
Căuta o undă de mișcare în gara singuratică; era în așteptarea unui dezastru revăzut în nopți de insomnie; dorea să simtă o boare din parfumul unei iubiri pierdute; își limita neîngăduita durere la o...
Azi e ieri, mâine e azi
de Zoltan Terner
N-ați băgat de seamă ce cuvânt găunos este cuvântul „acum”? De-abia ai apucat să-l pronunți și „acum” a și devenit „atunci”. Adică trecut. Cât ține o clipă? N-ai timp nici să-ți dai seama de ea că a...
Contorsionare
de Iris Barbulescu
Mă străduiesc atît să încap înteg universul Într-un cuvînt cît de mic Într-o imagine care să mă scutească de explicații. Contorsionez timpul ca să îl poți înțelege și tu Mă contorsionez pe mine,...
Nu-i vom uita
de vlad balan
Pictura de fata are un autor obscur, Stefan Szonyi. \"Pe podele reci de caramida\" ca sa-l parafrazam pe Eminescu, unul din vajnicii luptatori comunisti isi da viata pentru idealurile comuniste ale...
Arcada, numărul VIII
de Fluerașu Petre
Numărul 8 al revistei apare pentru a vă însenina toamna și pentru a vă oferi distracție la cel mai înalt nivel. Vă veți simți bine în paginile în care veți regăsi clipe magice, pe gustul fiecărui...
vălul pictat
de Elena Mladinovici
\"mâinile lor sunt lungi și fără de veste\" - cristian cătălinoiu de ce ne-am încăpățânat să o numim cutie a singurătății? noi ne-am însingurat voit de unii și de alții speriați de sufletele noastre...
monologinvid
de vernal
Și mă sugruma atât de profund în carne acel cvartet de urlete și de ciocniri, încât simțeam că dacă nu mai fac un pas, dacă nu trec pragul mai repede voi deveni una cu pământul de sub tălpile mele,...