"Ne vorbesc copacii" – 20277 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CGCiulin Gabriel
Numele meu e Ciulin Gabriel, sunt banatean din Resita, am 20 de ani si de la un timp a inceput sa'mi placa sa vorbesc cu prietenii in rime. Si am un prieten caruia si lui ii place sa faca acest lucru. Si chiar cand ne intalnim pe Messenger, deseori vorbim in rime sau compunem poezii. Numele lui e Vuc Casyan. Astfel, am luat decizia sa facem cunoscute poeziile noastre si sa postam cateva pe acest site.
3 poezii, 0 proze
Cristi
Am 26 ani (sau cel putin atatia am cand scriu aceste randuri). Am facut in liceu fizica-chimie, in facultate informatica si acum lucrez ca programator. Nu am fost niciodata in liceu "prieten" cu materia "Limba si literatura romana". Nu ne-am inteles, nu ne-am simpatizat... Nu imi placea sa comentez scrierile altora. Niciodata nu mi-a placut sa scriu sau sa vorbesc despre ce au scris altii. Parerea mea este: au scris pentru ca asa au simtit. Punct. Nu trebuie noi sa incercam sa despicam firul in patru, oricum nu vom putea sti daca scrierile lor au fost inspirate din fapte reale sau nu. Un poem, o scriere - orice scriere - trebuie apreciata pentru ca este. Atat. Trebuie simtita, nu analizata... Asta simteam atunci si asta simt si acum. Probabil de aceea nu imi place sa spun lumii de ce am scris una sau alta. Am scris pentru ca asa au vrut gandurile mele sa nasca acele cuvinte. Atat! Momentan traiesc in Strasbourg, Franta si nu as da orasul acesta pentru altul.
2 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
CAComan Cornel Alexandru
Nascut la Galati in 1989, intr-o familie fericita. Din 1996 am locuit la Bucuresti pana in 1998. Din 1998 pana in 2002 am locuit din nou in Galati, pana cand mi-a murit tatal, iar eu, mama, si sora mea de 2 ani ne-am mutat inapoi la Bucuresti. Am locuit acolo si am absolvit Colegiul National "Spiru Haret" in 2008 iar din 2008 sunt student la Constanta la UMC. Am facut aproximativ 7 ani de baschet, am 2.07 si 115kg. Vorbesc fluent engleza, si suficienta franceza cat sa imi dau seama cand sunt injurat sau sa evit sa-mi iau bataie. Inca nu regret nimic din ce am facut. Born in Romania, land of choice, but aparently not my choice.
29 poezii, 0 proze
TTTeo Teofil
Curicullum vitae – ca-n Bănat Șie potcă să mă fac? După tată mi-s slovac. Numa’ mami-i dîn Măhala, C-aiși avem noi capitala. Io-s născut în Cimișoara, Năince d-o da primăvara. Șî ne-am mutat dă aiși acolo Dân Măhala măi încolo. D-acu’ șăgiem în Șietace Șî-s fălos la patru așe… Că vorbiesc limba șie-m’ plașe
43 poezii, 0 proze
EGEugène Guillevic
Eugène Guillevic (semnând adeseori sub semnătura simplă Guillevic) a fost unul dintre cei mai mari poeți francezi ai secolului XX. Stilul său, foarte direct dar și sugestiv în același timp, se caracterizează prin respingerea metaforelor. A fost tradus în mai mult de 40 de limbi diferite în 60 de țări. A primit, printre altele, Premiul Goncourt (1988), Marele Premiu Național Pentru Poezie (1984) etc. *** Eugène Guillevic (Carnac, Morbihan, 5 août 1907 - Paris, 19 mars 1997) est un poète français de la seconde moitié du XXe siècle. Il ne signa jamais ses nombreux recueils que de son seul nom, Guillevic. Il vient au monde dans le paysage pierreux et marin de la Bretagne. Puis son père, d'abord marin, se fait gendarme et l'emmène à Jeumont (Nord) en 1909, à Saint-Jean-Brévelay (Morbihan) en 1912, à Ferrette (Haut-Rhin) en 1919. Après avoir passé un baccalauréat de mathématiques, il est reçu au concours de 1926 dans l'administration de...
2 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
BBBruno Bernier
Né à Lille en France le 2.03.1956. Directeur Editorial dans une société des sites internet et homme bleu de www.bleu.org Recueils de poèmes de Bruno Bernier Soleil Noir Soleil Bleu Musée Timbré Poèmes-Timbrés Soleil Nu Hotel Lutetia Soleil d\'Encre Soleil d\'Encre II
1 poezii, 0 proze
LSLéopold Sédar Senghor
Né à Joal, au Sénégal, le 9 octobre 1906, Léopold Sédar Senghor fait ses études à la mission catholique de Ngasobil, au collège Libermann et au cours d\'enseignement secondaire de Dakar, puis, à Paris, au lycée Louis-le-Grand et à la Sorbonne. Il est reçu à l\'agrégation de grammaire en 1935. Tout en enseignant les lettres et la grammaire au lycée Descartes à Tours (1935-1938), il suit les cours de linguistique négro-africaine de Lilias Homburger à l\'École pratique des hautes études et ceux de Paul Rivet, de Marcel Mauss et de Marcel Cohen à l\'Institut d\'ethnologie de Paris. Nommé professeur au lycée Marcellin Berthelot de Saint-Maur-des-Fossés en 1938, il est mobilisé en 1939 et fait prisonnier en juin 1940. Réformé pour maladie en janvier 1942, il participe à la Résistance dans le Front national universitaire. De 1944 jusqu\'à l\'indépendance du Sénégal, il occupe la chaire de langues et civilisation négro-africaines à l\'École nationale de la France d\'outre-mer. L\'année 1945...
15 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
Ne vorbesc copacii
de Elena Staicu
O,bieții de ei,săracii, Ne vorbesc de mii de ani copacii! Noi suntem surzi,fără credință, Ei au rostul lor în pocăință, Ne spun durerea lor de veacuri, Ne dau de mii de ani ale lor leacuri, Ne...
Puterea poeziei și poezia puterii:
de Ivan Pilchin
cedant carminibus reges regumque triumphi Ovidius, Amores” (I, XV: 33) 1. Cuvânt (înainte) Despre reala putere a cuvântului poetic ne vorbesc miturile și cărțile sfinte. Geneza cerească este descrisă...
Putea să ne facă străini
de Iakab Cornelia Claudia
Îți mângâi sufletul cu buzele și suflu ușor, cald, în acel loc lumina îi începe să tremure abia perceptibil. Lacrimile-mi curg de-atâta frumusețe și unde te ating răsar flori transparente, albe....
Petale rosii
de Ion Bogdan Stefanescu
Petale roșii Copacii îmi vorbesc despre tine Frunzele par ușor rușinate Iar păsările ne bârfesc orice gest Să ne pierdem umbra în mare? Întunericul ne-ar umple sufletele cu pești Să fugim către...
miracolele nu vorbesc limba română
de Macovei Costel
când credința e mare se stârnește o neîncredere ce-și risipește sămânța, uite așa și-atunci, Dumnezeu mai lasă să răsară câte un miracol să-ndrepte lucrurile A-na a-re me-re… douăzeci – douăzeci,...
(Ne)privindu-te
de Daniela Luminita Teleoaca
De multă vreme pierdusem deprinderea de a te privi de aproape, acolo în centrul ființei, în inima tu-ului, în care crezusem într-o doară că aș putea regăsi inclusiv o parte însemnată din mine. Îmi...
Coaja de copaci
de Camil Camil
Dacă ne-ar fi mai ușor să vorbim poate am înțelege copacii. De ce, metafizic vorbind, există scorburi? De ce, psihanalitic, pacientul care desenează un copac cu scorburi în el este nevrotic? Pentru...
Jurnal de grupă ...dubito
de Ion Caraion
Ne colcăie alcoolul imensității-n vine ca-n negre cazemate o foaie animală; centurile ascunse sub carnea minerală incendiaza straniu pupilele aldine. Și un moment doar gândul cartușierii spart...
Planeta (plantelor și copacilor).Altă planetă (planeta iluziilor)
de razvan rachieriu
Când ne săturăm de noi înșine și vomităm plictisul acumulat în cantități industriale ne teleportăm pe planeta în care singurele ființe sunt plantele și copacii care comunică între ele și culegem din...
Despre miracole
de Halberto Bolohan
Despre miracole (eseu) “Profesorul nostru de engleza ne daduse o tema destul de ciudata: trebuia sa scriem, pana a doua zi, un eseu despre miracole si sa il prezentam la clasa. Nu stiu ce naiba ii...