"Moartea poetului" – 20163 rezultate
0.02 secundeMeilisearchVasile Cârlova
A fost un poet și ofițer român, care deși a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. 1816- După moartea timpurie a părinților, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă și limba franceză. După încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 1827- A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului...
4 poezii, 0 proze
Alexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
Vintilă Paraschivescu
Vintilă Paraschivescu (n. 7 februarie 1890, București, d. 6 februarie 1965) a fost un poet român asociat cu simbolismul. A absolvit liceul și Facultatea de drept la București. A debutat în 1911, la Junimea literară. Se apropie în 1912 de Convorbiri literare, unde publică poezii și articole. În 1914 se alătură grupului de la Viața nouă, devenind un mare admirator și prieten al lui Ovid Densusianu, al cărui executor testamentar va fi la moartea acestuia în 1938. Luptă pe front în 1916-1918. Polemizează la sfârșitul războiului cu Alexandru Macedonski. Este premiat în 1923 de Academia Română pentru volumul Cascadele luminii. O dată cu dispariția Vieții noi, poetul se retrage din literatură, consacrându-se activităților profesionale: avocat al statului și sef de contencios. Opere * Cascadele luminii, București, 1921 (reeditată în 1938 la Ediutra Literară a Casei școalelor) Colaborări Junimea literară (1911-1912); Convorbiri literare (1912, 1914, 1915); Viața nouă (1914-1925); Universul...
3 poezii, 0 proze
Frédéric Mistral
Motivația Juriului Nobel "ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal". Frédéric Mistral ( n. 8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône - d. 25 martie, 1914 Maillane) poet francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904. Joseph - Étienne Frédéric Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, în localitatea Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al Mas-ului du Juge, unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este...
0 poezii, 0 proze
Victor Vlad Delamarina
Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...
2 poezii, 0 proze
Platon
Platon (Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, student al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice și fondatorul Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria este marcată de războiul peloponesiac și luptele civile între democrați și aristocrați. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul...
3 poezii, 0 proze
Vasile Munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești via Rucăr; azi moarte. 1971.10.12; născut, iar nu făcut.] ted12mountain@yahoo.com
1960 poezii, 0 proze
ana-maria david
Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.
15 poezii, 0 proze
Xavier Villaurrutia
Xavier Villaurrutia (1903-1950) este un poet mexican cu debut timpuriu, integrat grupului Contemporaneos. Dincolo de accentele romantice și de rigoarea intelectuală, specifică acelui grup, rămâne poetul "nocturnelor", îndatorat într-o oarecare măsură suprarealismului. Opera poetică: * Primeros poemas (Primele poeme), 1923 * Nocturnos (Nocturne), 1933 * Nostalgia de la muerte (Nostalgia morții), 1938 * Decima muerte y otros poemas no coleccionados (A zecea moarte și alte poeme needitate), 1941 * Canto a la primavera y otros poemas (Cântecul primăverii și alte poeme), 1948 * Obras (Opere), 1966 *** Xavier Villaurrutia y González (27 August 1903 – 31 December 1950) was a Mexican poet and playwright, whose most famous works are the short theatrical dramas, called Autos profanos, compiled in the work Poesía y teatro completos published in 1953. Xavier Villaurrutia was born in Mexico City in 1903. He studied in the Escuela Nacional Preparatoria( National Preparatory School) and in the...
2 poezii, 0 proze
serb ilie
intalnindu-ma cu moartea,m-am rugat lui Dumnezeu sa nu ma lase in mana ei pana nu voi citi macar o data Sf. Scriptura.
42 poezii, 0 proze
Moartea poetului
de Alexandru D. Ropalidis
Izgonit din Arcadia Măturat din Parnas Mă rotesc buimăcit de contrast Ca o rată-n Sahara Nu mai sufăr Sub pleoapa deschisă lăuntric Violetul în Do înclinat al angoasei Nu mai înscrie fiori în zig-zag...
Moartea Poetului
de stanescu elena-catalina
ea scoase la plimbare cuvintele, cuvintele au muscat copiii copiii au dat fuga si au povestit parintilor parintii si-au incarcat pistoalele si-au impuscat cuvintele si cuvintele gemura urland...
Moartea poetului
de Lermontov Mihail Iurievici
O,rege, răzbunare, răzbunare! Îți cad la picioare. Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș Osînda lui în vremuri viitoare S-arate lumii dreapta-ți judecată, Să fie-o pildă pentru ticăloși! (din...
Moartea poetului
de Dragos Gelu
poetului nu i-a mai ajuns infinitul… la patrușopt de ani bătuți pe muchie simțea că trăiește mai mult decât alții creștea în credința plăcerilor oprite dar a uitat: noi oamenii suntem fructul...
moartea poetului
de Grigore Popa
Renasc mereu din propria-mi cenușă Condus de patimă și-nlanțuit de-azur, Regret a câta oară cetățile distruse, Și-argintul mort, mai negru și mai sur. Murind de mii de ori de-aceiași boală, Renasc...
la moartea poetului
de Alexandru Iacob
la moartea poetului nu a venit nimeni, toti erau ocupati cu citirea in sens invers a versurilor lui ciudate. atat de ocupati incat observand la rubrica mortuare din ziarul cu cel mai mare tiraj din...
Epitaf
de Gabriel Ghimpu
EPITAF La moartea poetului doar cerul plângea Cu lacrimi mărunte în tristă lumină Căci soarele însuși se reculegea Retras după nouri ca după cortină La moartea poetului un popă zicea De-ale lui după...
Max Solomon
de bianca marcovici
Am aflat cu stupoare de moartea poetului Max Solomon, dupa cum știu și membru al A.S.L.R din Israel (act ce l-am văzut cândva, expediat chiar de el pe adresa e-mail). Se întorsese de la analize,...
O ipoteză tulburătoare: Eminescu jefuit post-mortem (II)
de Miron Manega
Semnalam, în numărul trecut, existența unui Fond Eminescu, constituit după moartea poetului și transformat, în 1892, în titlu de „rentă română perpetuă“. Documentul care confirmă emiterea acestui...
one night stand
de adrian cirstea
am aprins lămpile sub inima ta să-ți trezesc în piept fierbânțeala nopților în care ne iubeam pe preșuri uscate tămâia arde în candela de lângă noptieră răspândind în aer miros de idilă anunțând în...
