Max Solomon

Am aflat cu stupoare de moartea poetului Max Solomon, dupa cum știu

și membru al A.S.L.R din Israel (act ce l-am văzut cândva, expediat

chiar de el pe adresa e-mail). Se întorsese de la analize, zilele trecute și părea atât de optimist și plin de viață! Până în ultima clipă a fost de o luciditate debordantă. Mai mult, în plină activitate literară și ștințifică.

Listele \"rom-jews, prietenia, discutii,\" și literatura în sine au pierdut un mare om și un mare suflet, întotdeauna un om de cultură, atașat corectudinii și fineții intelectuale, admirator a tot ce e creație și inteligență, conciliant, iubitor de frumos, sfătos și original în toate.

Niciodată nu i-am simțit vârsta!

Cu mari și sincere regrete,

cu emoție și lacrimi,

să-i fie amintirea binecuvântată, (z\"l)

condoleanțe familiei!

*

la moartea poetului

cad frunzele

neconcurență, nimeni

nu ține palma-n-ntinsă

lumini și umbre, veacul

mestecenii strajuiesc asfințitul

cad frunze, cad oameni

deodată îi vezi plecând

și tu rămâi

of, doar clipa prezentă

ne bate-n ușă:

să deschid,

să urlu?

străjieru-i venit pentru Max

să-mi fii caruța ce ne tragi zilele

doar pleoapa se inchide brusc.

infinita suferință se destăinuie.

îmi vei lipsi.

bianca marcovici

(c)