"Moartea lui Chronos" – 20163 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
HMHector Hugh Munro
Saki (1870-1916) este pseudonimul lui Hector Hugh Munro Scotianul Hector Hugh Munro si-a publicat articolele si povestirile sub pseudonimul Saki, inspirat poate de paharnicul lui Omar Kayyam. Considerat un maestru al prozei scurte, deseori comparat cu O. Henri si Dorothy Parker, Saki a fost un critic al epocii eduardiene , de cele mai multe ori intr-un stil macabru si crud. A fost crescut de matusile lui, care nu de multe ori au folosit si metode mai dure de a-l educa; sursa de inspiratie pentru personajele lui de mai tarziu.. A fost politist, jurnalist la Westminster Gazette, Daily Express, Bystander, Morning Post si Outlook, corespondent al ziarului Morning Post in Balcani iar, la izbucnirea primului razboi mondial, s-a inrolat in armata cu toate ca depasise varsta. Desi de multe ori ranit si inapt sa lupte s-a incapatanat sa ramana pe front unde a si murit impuscat. Se spune ca ultimele lui cuvinte au fost : \"Put that damned cigarette out!\" Dupa moartea lui, sora sa i-a distrus...
1 poezii, 0 proze
DCDavid Chadwick
(n. 1945, Texas) a studiat gândirea zen cu Shunryu Suzuki, din 1966. În 1971, cu puțin timp înainte de moartea lui Suzuki, a devenit preot budist. A participat mai mulți ani la activitățile desfășurate de San Francisco Zen Center. Printre cărțile pe care le-a scris se numără Crooked Cucumber: The Life and Zen Teaching of Shunryu Suzuki (1999), o biografie a maestrului său, și To Shine One Corner of the World: Moments with Shunryu Suzuki (2001), reeditată în 2007 sub titlul Zen Is Right Here : Teaching Stories and Anecdotes of Shunryu Suzuki, Author of Zen Mind, Beginner`s Mind. *** David Chadwick (born 1945) grew up in Fort Worth Texas, dropped out of college the first year, did civil rights work, hitchhiked around, went to Mexico for a year, moved to California and began to study Zen as a student of Shunryu Suzuki in 1966. He was ordained as a Buddhist priest in 1971, shortly before Suzuki's death. He continued his Zen study with Richard Baker and assisted in the operation of the San...
2 poezii, 0 proze
Klabund
Klabund (Alfred Henschke) a scris 25 de piese de teatru și 14 romane — mai multe dintre ele au fost publicate abia după moartea lui —, numeroase povestiri, multe adaptări și câteva studii despre istoria literaturii. Între 1998 și 2003 a fost publicată o colecție din lucrările sale în opt volume.
2 poezii, 0 proze
MCMiloš Crnjanski
Se naște la 26 octombrie 1893, la Csongrád (Ungaria), în familia unui notar sărac, Miloš Crnjanski. În 1896, familia Crnjanski se mută la Timișoara, unde Miloš va urma și liceul. Va scrie despre orașul de pe Bega de câte ori are prilejul, Câteva capitole din Migrații se desfășoară, de altfel, în locuri pe care timișorenii de azi vor putea să le identifice fără dificultate. 1901 - Moare Toma Crnjanski, tatăl său. 1911 - Participă, la Ciacova, la festivitățile desfășurate cu prilejul împlinirii unui veac de la moartea lui Dositei Obradovici. Crnjanski va avea mereu cultul înaintașilor, al întemeietorilor, al tradiției. 1912 - Termină, strălucit, liceul piarist din Timișoara. Scrie, sub influența lui Maeterlink și Rostand, piesa Cneazul blestemat. Se înscrie la Școala superioară de comerț exterior de la Rjeka. 1913 - La Viena. Pentru prima oară la Belgrad, cu clubul de fotbal din Novi Sad. Locuiește însă la Viena, la un unchi al său, comerciant. 1914 - Arestat, apoi înrolat și trimis pe...
3 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
INIoan Nenițescu
S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul
1 poezii, 0 proze
KBKarl Georg Büchner
Karl Georg Büchner (n. 17 octombrie 1813, Goddelau, Hessa — d. 19 februarie 1837, Zürich) a fost un scriitor romantic german. Fratele său a fost fizicianul Ludwig Büchner. Opere Moartea lui Danton (dramă, 1835) Leonce și Lena (comedie, 1836) Woyzeck (1837). Scriitor german cunoscut mai ales pentru dramele sale: Moartea lui DAnton și Woyzek. Este autorul comedie Leonce și Lena. Nuvela sa Lenz este caracterizată de Arnold Zweig ca începutul prozei europene moderne, Elias Canetti o caracterizeaza ca cea mai hotărîtoare trăire literară a vieții sale.
1 poezii, 0 proze
ESEugen Simion
Ioan Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este un critic literar, editor, eseist, filolog, profesor universitar român, membru al Academiei Române și președinte al acestui for din 1998 până în aprilie 2006. Volume Proza lui Eminescu, 1964 Orientări în literatura contemporană, 1965 Eugen Lovinescu, scepticul mântuit - (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994) Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978) Scriitori români de azi, II, 1977 Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), 1983 - ediția în limba maghiară Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998). Întoarcerea autorului, 1981, (a doua ediție, 1993) Scriitori români de azi, III, 1983 Sfidarea retoricii, 1986 Scriitori români de azi, IV, 1989 Moartea lui Mercutio, 1993 Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994 Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995 Fragmente critice, I, Scriitura publică,...
1 poezii, 0 proze
Dimitrie Petrino
Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...
2 poezii, 0 proze
Nicolae Ioana
Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...
3 poezii, 0 proze
Moartea lui Chronos
de Leonard Sandor
Am fost pulverizat în spațiu Și e lumina orbitoare Înving materia plângând Și mă simt soare Înot printre gânduri fierbinți Și gândurile-mi sunt cunună Ascult cum latră câinii la mine, Și mă simt lună...
1.06 - Ce fel de Hristos așteptăm ?
de cristiana pricop
Ce fel de Hristos așteptăm noi? Dacă așteptăm pe unul care să arunce pe cei mai mulți oameni în iad- nu-L așteptăm pe Cel care a murit pe cruce. Iadul- transliterarea lui hades din greacă, traducerea...
nerostiri
de Andrei Popete - Patrascu
I. încremenite secunde traversează dimineața, ordonate-n coloană. mărșăluiesc în bocanci pe tâmpla mea - retină a miezului târziu de început … II. din umbra poemului gândul se sfarmă de caldarâm....
frica
de Silvia Goteanschii
a început într-o zi mirosind a pucioasă. erau niște nori contrafăcuți pe peretele de care se rezemase mama. un cer cremos. îmi povestea că tata o ținea strâns de burtă când mă nășteau. mama îl trăgea...
Unde am pus versul?
de Popescu Toma
Stinge becul și ne înțelegem din priviri, Când umplu noaptea cu saci goi ca ochii lui Chronos, Într-o clipă ascunsă de bătaia unei inimi, vii? Târăsc pixul pe foaie până când îi absoarbe toată viața,...
cine?
de Gabriela Savitsky
Omul cel nemurit A adunat de prin stelele facerii feluritele pulberi și le-a închegat într-un tainic sălaș. A luat din firida lui Cronos un fir colorat și elastic și a însăilat între ele celule...
Istoria bărbatului
de Gabriela Savitsky
Istoria bărbatului A adunat de prin stelele facerii feluritele pulberi și le-a închegat într-un tainic sălaș. A luat din firida lui Cronos un fir colorat și elastic și a însăilat între ele celule...
Autoportret după o fotografie veche
de Cătălin Al DOAMNEI
când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră, ciudată...
Însemnări atroce
de Dușan Petrovici
1. luați aminte: noi suntem niște morți care se joacă de-a poezia când poezia-i neputință și durere mușchiul de oțel al morții un jurnal atroce ținut pe cruce de iisus o lampă de petrol luminând în...
Quo vadis
de Henryk Sienkiewicz
“Stiu, o, Cezare, ca astepti cu nerabdare sosirea mea si ca inima ta credincioasa de prieten tanjeste zile si nopti dupa mine ! Stiu ca m-ai coplesit cu daruri, ca mi-ai incredintat prefectura...