"Mi-am ascultat" – 20774 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
RLRoxana Licu
Nume: Licu Prenume: Roxana Sunt un om simplu, de 30ani, cu experienţe modeste de viaţă, pe care le-am trăit la o intensitate maximă, exagerată poate. Scrisul a apărut în viaţa mea ca un prieten care mi-a ascultat confesiunile - confesiuni doar simţite, nu ştiu dacă se încadrează şi din punct de vedere corect literal sau artistic creat. email: licu.roxana@yahoo.ro
55 poezii, 0 proze
Alex
Sunt Alex, din Fagaras, am 18 acum impliniti. Deci, sunt din '91 Imi place arta, adica sa desenez si sa fac muzica. Chestiile astea le fac in timpul liber. Si tot ce scriu, toate povestile, sfaturile, descrierile, povestile in versuri, le pun pe bitul de hip-hop sau pe notele de muzica dance. Pana la urma muzica este facuta sa fie ascultata, si textul este facut sa fie citit de toata lumea, deci nu va fi lauda. Am pornit pe acest drum fara un studiu in muzica, tot ce stiu, am invatat de pe la prieteni, de pe web si cel mai mult am invatat singur. Imi place pe scena, la microfon, si trag tare pentru visul meu. Sa ajung cantaret. Si imi place sa cant si la chitara. Mi-a imprumutat un prieten o chitara acustica pentru un proiect de teatru... desi, nu-mi place teatrul. In fine, si mi-a lasat-o cam un an, si mi-a placut chitara si m-am invatat pe ea. Pana la urma n-am facut decat sa cred in visul meu, si rezultatele sunt superbe. Tin tot timpul sa evoluez... sa fac ceva cat de superior,...
2 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
NENasta Richard Edward
Ma numesc Nasta Richard Edward si sunt elev in clasa a XI-a D, liceul Mihai Viteazu Ineu. Sunt la profil economic. Ce pot zice mai mult.. Imi place scoala, ma face sa ma relaxez chiar daca nimeni nu crede asta despre mine dar asta e adevarul. Am niste profesori foarte buni, ascultatori, exigenti dar asta doar pentru binele nostru. Dati-mi PM daca vrei sa aflati mai multe despre mine.
10 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
MCMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Țuțueanu Georgiana-Mihaela
Am terminat un liceu teoretic la mine în oraș(Giurgiu), cică al doilea în județul nostru, profilul mate-info, apoi am făcut o pauză de un an până să vin la facultate în București, deoarece nu am avut curaj sau susținere binevoitoare, acum sunt deja absolventă a facultății de Filosofie din cadrul U.B. Timpul(întotdeauna liber) mi-l petrec ascultând...muzică(Bach sau Iron Maiden), gândindu-mă la ce voi mai citi în viitorul apropiat și încercând să nu aprofundez cu adevărat tema sau problema morții, care mi se pare de neevitat. Acum sunt bine, răspund când sunt întrebată ”ce mai faci?”, însă sunt un infinit de lucruri care contrazic afirmația mea. Vreau doar să iubesc, ca totul să merite efortul. Mă autoevaluez excesiv de mult, în timp ce mă supraestimez, probabil pentru a compensa, însă la finalul zilei aștept...
11 poezii, 0 proze
Mi-am ascultat
de elena gheorghiu
Mi-am ascultat ceasul bătând, iar în vibrațiile sufletului, gândul mă apăsa ca un buldozer enorm pe creier, și-n vise se auzeau doar sunete de greier. Merg întortochiate speranțele, cu o nepăsare de...
Mi-am ascultat sufletul
de Arthur Porumboiu
1 Mi-am întins brațele în ceasul matinal să treacă fluidul aurorii prin ele, să aud razele umblându-mi prin sânge și să pot striga: eu sunt fericit! Eu sunt! 2 Mi-am ascultat sufletul cântând: nu...
Mi-am ucis griul din suflet...!.
de Nelia Viuleț
Într-o seară m-am apropiat de marginea unui lac, vroiam să-mi ucid griul din suflet, înecându-l în verdele nuferilor din mijlocul lacului. Cu gândul gol, cu sufletul gri, m-am apropiat de tine, am...
Mi-am pierdut ochelarii!
de songe_stars
Sunt bolnava, stiu. Dar mi-am dat seama si de ce. Vedeau ei ca ceva nu e in ordine, dar nimeni nu-mi stiuse pune un diagnostic. Iar organismul, cum au demonstrat americanii, poseda un sistem imunitar...
Am iesit din mine
de Andrei
Am iesit încet, târându-mă Ascultându-mi inima începând să se stingă, tot mai repede o vedeam cum moare printre munții de pești morți și de câini morți mergeam alături de Dumnezeu care mă ademenea să...
Am visat ca am murit !
de mardale stefan
Sunt tare trist. Azi-noapte am visat că am murit și că trebuie să vă spun cine sunt și ce am facut, ca să știți ce să vorbiți despre mine, atunci când se va întâmpla. 9 februarie 2005, ora 6.56 M-am...
Cum știam cândva să-mi trăiesc toamna...
de Ciobanu Claudia
Cum știam cândva să-mi trăiesc toamna… Câte căderi de frunze mi se adunau pe lobul urechii Și de câte ori fugeam prin ploaie să miros luna. Cum știam să-ți număr fiecare fir de lână din pulover, Cum...
Despre cum am lucrat eu pământul în aia goală
de Sorin Stoica
A murit tanti Vera din Piscanii de Ialomița. N-ar fi nicio nenorocire dacă odată cu ea nu mi-ar fi murit și amintirea fizică a dezvirginării mele, acum exact 32 de ani. Și n-a fost un început banal...
Auuu, am adormit fără titlu
de Camelia Petre
Gerul a cuprins zidurile orașului sfărâmat de prea mult așteptatele atingeri primăvăratice. Tâmplele zugrăvesc, pe cerul altădată senin, gânduri de lumini deschid, în șoapta acestei zile, imaginea...
Ziua în care m-am jucat cu puținul dar am visat îndeajuns
de Amur Vasilian
E destul de târziu dar somnul nu își găsește drumul atât de bine cunoscut, după atâția ani de navetă zilnică, din trup spre pleoape. Mai rătăcește puțin prin unghere de unde culege câte puțin din ce...