"Mi-a provocat prea multa durere" – 20786 rezultate
0.06 secundeMeilisearchmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
tina
Sunt un fir de praf in oceanul Vietii. Nu sunt rau dar nici foarte bun. Ma invart si eu in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine umane, simple sau complexe, sunt uneori trista ca nu pot face tot ce imi propun dar si fericita sa simt blandetea Soarelui, briza marii sau crudul verde al firului de iarba. Ii ascult pe toti, incerc sa inteleg, sa iert sau sa ma bucur. Nu-mi place forfota sociala de a fi in fata, prefer discretia, sinceritatea si iubirea pentru aproapele tau. Cred intr-un Dumnezeu atotputernic care ne vegheaza si ne indruma prin instinctul nostru. Imi plac lucrurile profunde, serioase, cladite cu truda si intelepciune. Imi place tacerea si anonimatul in viata atunci cand ajuti pe cineva. Urasc minciuna, lipsa de respect fata de valori si prostia afisata. Sunt un om care incearca sa fie OM... Viata mea e ca si a Dvs. sau a altora. Cu bucurii, necazuri sau vise. Vreau sa dau ce am in plus in mine, dar sa si primesc de la DVS., sa provoc si sa fiu provocata, cu...
21 poezii, 0 proze
nizar kabbani
Nascut in 1923, absolvent al Facultati de Drept din Damasc, in 1945, N. Kabbania optata pentru o cariera diplomatica, ocupand pana in 1966 functia de consilier cultural in ambasadele siriene din Egipt, Turcia, China si Spania. El publica primul volum de poezii in 1944: " Inserarea mi-a spus". Apoi "Parfumul iasomiei de Damas". In 1952, apare " Tineretea unui san". Poet al cauzelor sociale, el publica in acelasi an un poem care determina un scandal: "Paine, hasis si luna".fapt unic, Parlamentul sirian se intruneste pentru a judeca scrierile lui Kabbani, calificat ca: "ateu provocator, nedemn sa reprezinte tara sa in strainanatate". In 1967, publica o auto-critica a lumii arabe. Cand i s-a reprosat duritatea cu care i-a critat pe arabi , el spune:"akher el daa'al kay","este cauterizarea prin foc". Inlatura imaginea traditionala a femeii arabe si inventeaza un limbaj nou, cu multe imagini preluate din lumea copilariei. A publicat peste 30 de volume. A murit la 1 mai 1998 la Londra, din...
2 poezii, 0 proze
Claudia
Mi-a luat 17 ani sa realizez ca de fapt nu sunt nimic.
36 poezii, 0 proze
chivaran marius
Tata mi-a spus ca menirea unei persoane este aceea de a creste un copil si a planta un copac.Altfel acea persoana nu poate aspira la rangul de OM.Astfel incat,eu nesadind inca un pom si necrescand un copil,nu stiu cum as putea completa aceasta biografie avand inima impacata.Eu,ca si OM,inca nu exist.
9 poezii, 0 proze
trisoc amelia
Cineva mi-a spus ca am pierdut ceva cand eram mica, ceva din buzunare. Eu stiu ca au fost mereu goale.
2 poezii, 0 proze
Daria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
Bude Viorel
prin pseudo-autocunoasterea ce mi-a fost dat sa am, nu pot sa transmit si altora ceea ce nu posed, deci cred ca stiti ce vrea sa zica non-existenta mea metalingvistica. o biografie vaga o veti descoperi din ceea ce voi incerca sa creez oarecum absurd, urmuz-ianesc poate. bizar-ian (de la pseudonimu-mi)
5 poezii, 0 proze
Furdu Andi
Când viața mi-a luat tot ce aveam mai de preț, am încolțit-o, am înjunghiat-o si am rămas să văd cum s-a chinuit sa moară!
8 poezii, 0 proze
Mi-a provocat prea multa durere
de Gina Nicolae
Deși la prima vedere părea o persoană foarte puternică, pe parcursul discuției ne-a lăsat să vedem că aparențele sunt înșelătoare. Doamna M., în vârstă de 38 ani, o femeie frumoasă, a dat dovadă de o...
Prisma de sticlă
de dragos moldovan
Pe Liana o știam de mult. Și nu mai știu cum a început. Nu știu cum de am ajuns acolo. Eram la ea acasă, o ajutasem să poziționeze un sistem 5.1 și să mascheze cablurile. Eram un fel de Jack of all...
To Ann
de Mihaela Claudia Condrat
To Ann mama înghițise mingea roșie am crezut c-o pierdusem prin cetate dar burta i se umflase dintr-o dată a doua zi așteptam s-o scoată dar nu ajunse pesemne la maturitate când sorocul s-a apropiat...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre mine și despre anotimpuri (1) În tot ce mă înconjoară îmi caut propriu-mi suflet; mă bucur nespus de mult când mă regăsesc într-o adiere de vânt discretă care înfioară frunze abia ițite la...
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Se trezi cu frigul în oase. Simți legătura la degetul gros de la picior. Deschise ochii și se sperie. Era gol, alături de alți morți, femei și bărbați, cu toții dezgoliți și aruncați în neorânduială....
Aprind un felinar
de Tanase Alexandru
Un felinar apuc sa il aprind Si un creion ma striga fara grai Necontenit ma plimb , ca intr-o zi de mai Omniprezent , eu ma opresc soptind : \"Eu duh din flori , iti cer pereche!\" Cum binele isi are...
Jurnalul lui Norbert
de Andreea Maresi
2. O slujbă Fondul durerii pusese stăpânire peste Alivian. Era sufletist, își închipuia cum ghearele nedreptății își făcuseră apariția. Și putea compara viața care o are și el, unde lacrimile poate...
Urme de dragoste
de Marian Malciu
S-a așezat pe marginea scaunului și a început să vorbească. Tristețea întipărită pe fața ei și durerea cuprinsă-n fiecare frază rostită, au mișcat-o mult pe doamna avocat. Nu a întrerupt-o. Era...
Suflet calator, caut destin II
de Cleo Sand
- Caii au fost creati pentru calarie.. - Nu...caii au fost creati pentru dealurile inverzite asa cum pasarile au fost create pentru cer si cerul pentru ele.. - Ma uimeste mereu nebunia ta de a ma...
Pagina 69
de Deak Zoltan
Sunt speriat, ciudat, nu am mai simțit frica de atunci, când, cu picioarele călcând în gol, am așteptat calm zdrobirea de nimicul care m-a împresurat rapid, ca vidul care se umple cu aer, după ce...
