"Memoria nu te mai poate salva" – 10321 rezultate
0.05 secundeMeilisearchIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de 25 iulie in Oradea.De mica mi-au placut cartile si de mica am inceput sa scriu.Prima mea carte,Rex cainele erou.Din pacate aceea carte nu a fost scoasa niciodata dar atunci mi-am dat seama cat de mult imi place sa scriu.A urmat apoi,Dincolo de Viata,o carte in memoria unui prieten,care tot nu a fost scoasa dar e terminata si astept sa o lansez.Acum lucrez la un roman numit Si frumoasele plang, un roman de dragoste,ura si razbunare.Mai scriu pe blogul \"Blogul dragostei si sperantei\" si \"Monden West\" sub numele de jurnalista mondena.Imi doresc sa ajung o scriitoare celebra,scenarista si actrita, actoria fiind o alta pasiune mare a mea. ioanadumitrachescu@yahoo.com
1 poezii, 0 proze
APAdriana Camelia Silvia Popp
Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com
262 poezii, 0 proze
JNJeflea Norma,Diana
Scriu paralel între două oglinzi digitale: “.se” – lesa, sigiliul și portalul suedez, “.ro” – rădăcina, vocea și memoria românească. Textele mele circulă între identități, între exil și apartenență, între comunitate și autonomie. Poeter.se și platformele românești nu sunt doar locuri de publicare, ci ritualuri de legitimare. Aici, poezia devine semn, și semnul devine poezie.
581 poezii, 0 proze
BOBodean Olesea
M-am născut atunci cînd peste autobuzul nostru a zburat o bombă, atunci am înţeles că m-am născut. Altă naștere nu ţin în memoria mea. Voi muri atunci cînd voi înţelege că o fac, restul sunt dispariţii...
4 poezii, 0 proze
BSBaird T. Spalding
Baird T. Spalding s-a nascut in Anglia intr-o familie de negustori care, timp de trei secole, a facut comert cu India. A fost dus acolo la varsta de patru ani. Inca din tinerete a fost atras de probleme religioase. Dupa efectuarea studiilor, a devenit specialist in mine. La o varsta tarzie s-a hotarat sa publice Vietile Maestrilor, opera sa de capatai. A trecut in lumea umbrelor in 1953, la Tempe, Arizona, la varsta de nouazeci si cinci de ani. Douglas K. Vorss, editorul sau, il cunostea probabil pe Spalding mai bine ca oricine datorita prieteniei lor care dura de ani de zile. Iata un extras din alocutiunea rostita de acesta la 22 martie 1953, la Tempe, la slujba celebrata in memoria lui Spalding: "Spalding era un rabdator si umil slujitor al tuturor celor pe care-i intalnea. Oricare ar fi fost imprejurarile, el nu ingaduia sa fie prezentat auditoriului ca o personalitate ce a realizat lucruri deosebite. Din 1935, am avut sansa unica de a calatori cu el prin mai mult de doua sute de...
2 poezii, 0 proze
Dimitrie Petrino
Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...
2 poezii, 0 proze
Ion Pogan
Ion Pogan este pseudonimul literar al lui Vasile Florin Tărăbuță (1905-1968), poet român. Primele sale cărți, ”Liniște și comori” și ”Relief”, prezintă, conform criticilor, o lirică de extracție argheziană, pe când placheta ”Zogar” (insolit intitulată după un câine care apare ca personaj în majoritatea poemelor din carte) se apropie de ermetism (amintind de Ion Barbu din poemul ”In memoriam” și nu numai). Opere * Liniște și comori, 1929 * Relief, Cartea Românească, București, 1932 (cu un portret de pictorul Dem.) * Zogar, Colecția Scriitori români contemporani, Fundația pentru literatură și artă, București, 1936 * Lavine, Cartea Românească, București, 1943 * Crizantemele lumii, Editura pentru Literatură, București, 1969 (cu prefață de Ion Biberi)
1 poezii, 0 proze
Marian Enache
Nu am memorie...
1 poezii, 0 proze
mihai oancea
nu am biograf.....si nam chef de memorii deocamdata
6 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
Memoria nu te mai poate salva
de Mariana Pancu
Din găuri negre, curând va ninge în miezul pașilor tăi, memoria nu te mai poate salva peste visele mele gemând va trece artileria grea! Chipul îți va fi sfârtecat împrăstiat pe câmpul nostru de luptă...
benzo
de Leonard Ancuta
ce să mai iau? praful de stele e nimic pe lîngă praful rămas în urma ta. rivo? cînd ți se împleticește limba, cînd picioarele nu te mai țin și te clatini ca un dansator pe sîrmă, cînd ai ochii unui...
benzo
de Leonard Ancuta
ce să mai iau? praful de stele e nimic pe lîngă praful rămas în urma ta. rivo? cînd ți se împleticește limba, cînd picioarele nu te mai țin și te clatini ca un dansator pe sîrmă, cînd ai ochii unui...
Când nimeni nu te-ascultă!
de florin otrocol
Este o iluzie, speranța că există cineva care să te asculte, să îți audă țipetele din tine. Aș putea înșira o multitudine de motive pentru care nu se merită a te face auzit, dar dacă aș împlini...
Coarda sensibilă
de Corneliu Traian Atanasiu
„Și-au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți.” Un singur lucru e adevărat în acest final apoteotic de basm: că fericirea suspendă orice poveste. Să-ți povestești fericirea este de aceea o sarcină...
La semafor
de George Pașa
* Și-n clipa aceea pasul tău călca ușor pe asfaltul denivelat. Treceai tristă și abătută, asemenea gândului meu încarcerat în spațiul nebulos și plin de nostalgice regrete al amintirii. Ochii tăi cei...
între lașitate și ipocrizie
de marin badea
singurătatea e un lup bolnav de depresie scâncetul ei scorojește varul pereților și întreaga întunecare orașul tușește în cearșafurile puse la uscat pe oase și nervi într-o zi, o să dispari fără nici...
tricotaj de amintiri -11 -
de Mateuț Stela
La un moment dat, Luminița se opri din citit. Nu pentru că ar fi terminat caietul al cărui conținut nici pe jumătate nu-l parcursese... ci pentru că ochii i se umeziseră. Îndoi colțul paginii și puse...
A patra stare de agregare
de Miriam Cihodariu
~ Scena II ~ [Cortina se ridică, lăsând vizibil pe Radu, într-o cameră goală, închisă, bătând cu pumnii disperat în pereți, pipăindu-i când e mai calm, căutând o ieșire.] Radu: - [încercând să...
Anatomia, fiziologia și spiritul
de Nichita Stănescu
Ia-mi creierul în mâinile tale moi și învelește-mi-l în osul luminii. Prima mărime peste zero este infinitul, peste nimic, - totul. Desigur, pentru recea întemeiere a furnicii eu sunt zeu cu putere...