"Melancolica mea umbră." – 13386 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BAbendas bianca anamaria
sunt cea mai visatoare si mai melancolica fata de varsta mea...nu-mi place sa ma caracterizez ci vreau sa fiu descoperita....iubesc universul uman si ceea ce e dincolo de el chiar dak nu stiu ce se afla acolo...dar in acelasi timp il si urasc la fel de mult.....
3 poezii, 0 proze
corneliapaviliuc
caracteristici:fire melancolica,concentrata pe constientizarea valorilor spirituale umane.
3 poezii, 0 proze
IIoana.V
Sunt o fire usor melancolica , compun poezii cand am anumite stari .Toate versurile pe care le voi publica imi apartin .
2 poezii, 0 proze
Letitia
un amestec de personalitati: rebela,melancolica,ciudata cateodata,exagerat de creativa.
5 poezii, 0 proze
SAsoare andreea-stefania
studenta la litere anul II,pesimista, colerica si melancolica in egala masura, acompaniata in permanenta de propria-mi persoana
11 poezii, 0 proze
Scrob Cristina
M-am nascut in Campeni judetul Alba , m-am indragostit de poezie de prin clasa a noua , fiind si o forma de manifestare deoarece eram o fire mai introvertita,melancolica. Nu am publicat nimic pana acum.
5 poezii, 0 proze
DADante Alighieri
Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florența - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad"). "Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viața lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorității...
21 poezii, 0 proze
IAIonescu Dorin Alexandru
M-am nascut la Ploiesti in data d 6 Noiembrie 1989, mai toata copilaria mi-am petrecut-o in orasul natal . am terminat liceul de Chimie cu profilul Stiintele Naturii, iar acum la inceput de drum sper sa imi gasesc adevarata fericire in viata . sunt o fire blanda deseori melancolica . pasiunea pentru poezii a aparut atunci cand am pierdut persoana iubita . o durere care nu puteam sa o destainui decat unei foi de hartie, poate prea mare pentru intelegerea umana .
2 poezii, 0 proze
JDJovan Duèiæ
Născut la Trebinje, în Herțegovina, Jovan Duèiæ este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului sârb și ai poeziei sârbe în general. Începând cu anul 1907, scriitorul ocupă mai multe funcții diplomatice, cea mai importantă fiind aceea de ambasador al țării sale la București, în 1937. Între anii 1937 și 1939 au și apărut, de altfel, în traducere românească, trei dintre cărțile scriitorului. A murit în 1943, în Ilinois, SUA, unde a trăit, în exil, după anul 1941. Jovan Duèiæ s scris o poezie de o muzicalitate melancolică și gravă, străbătută de neliniști metafizice și de sentimentul morții. Încărcată de sensuri profunde și dominată de o atmosferă de penumbră și taină, lirica lui are ca teme preferate natura, misterul existenței, efemeritatea vieții și singurătatea umană. Volume mai importante: ,,Poemele soarelui\'\' - 1929 ,,Poemele dragostei și ale morții\'\' - 1929 ,,Sonete imperiale\'\' - 1930 ,,Cetăți și himere\'\' - 1930 ,,Legende albastre\'\' - 1930 ,,Comoara...
3 poezii, 0 proze
Catalina Alexandru
1 poezii, 0 proze
Melancolica mea umbră.
de Sorina Hăloiu
Nu sunt eu. Ascult doar cuvintele voastre, din care fac poezia aceasta, care umbrește o zi oarecare... Eu nu m-aș supăra peste măsură, pentru că sunt flămândă de fiori. O umbră trece prin mine,...
oamenii care
de Alexandra Onofrei
acolo în depărtare durerea oamenii care se îmbată din nimicuri vorbește te rog mai încet ca să ne auzim gândurile maidanezii chinuți bateriile descărcate/ iubirea mea fabrică ghirlande pe bandă...
Septembrie
de Caragata Cristiana Oana
E septembrie târziu, când se deschid ultimele tuberoze iar zilele se strâng în jurul parfumului lor intoxicant. Cerul se schimbă de trei ori pe zi și uneori pare că înghite toată lumina și tot orașul...
Eternitatea melancolică a încremenit în urmele lăsate de tălpile tale...
de REMUS BRAD
Eternitatea melancolică a încremenit în urmele lăsate de tălpile tale pe plaja catifelată și caldă, pe care gândul meu le sărută fără să deranjeze stelele de mare, ori vântul ce mângâie clipa tăcută....
Povestea spiridușului din grădina mea
de Elena Marcu
Am un spiriduș în curte. Serios. S-a mutat la mine printre straturile de flori și din cauza lui nu mai am viață. E un spiriduș capricios, habar n-am de unde a venit, dar am bănuiala că a fost alungat...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Azi mi-am aminti de ea. Un episod important din viața mea a stat în umbră până azi. Și e ciudat cum amintirea ei a coincis cu o constatare asupra aspectului de umbră. Voiam să ies la o țigară, uneori...
Manechinul
de PETRU SCUTELNICU
Manechinul Dansul ruginea Moartea copilăroasă deschidea ușa poemului Numele meu rodea încet pereții Se învifora manechinul orașului Mi-ați descopilărit dealul și pădurea Era o țară gri și umedă...
Autobiografia unui demon
de Nae Catalin Florian
Discul roșu al soarelui se cufundă în linia orizontului aruncând o lumină portocalie, melancolică asupra măreței case de lângă calea ferată. Zidurile scrijelite, cu tencuială căzută, țigla aflată...
Despre sandviciuri cu diamante
de radu-ilarion munteanu
DESPRE SANDIVIURI CU DIAMANTE O zi de lucru obișnuită. Pisicile dorm, vremea e așa și așa și am o stare de blues. Scanez o carte, adică, în jargonul local o “oceresc”, îi convertesc paginile tipărite...
Singurătatea
de Emma Greceanu
Luna se oglindește fremătând parcă în oglinda imensă a mării. Întunericul, solemn și necruțător, a îngenunchiat lumina care s-a strâns, s-a chircit și-a dispărut împreună cu soarele într-un apus...