Scrob Cristina

Tristețe apăsătoare și sumbră În viața mea tu îți faci loc, Dar la fel ca și o umbră... Tu pleci , tu nu ai fost deloc... Cu vechi galanterii , cu lacrimi Încerci mereu să m-amăgești Și îi

Dintr-un pahar cu apă O gură de venin sorbii așa in neștire Fără să știu că e amar , Că e durere,e iubire. Dar viața insăși este rece, O picătură de venin, Într-un pahar cu apă... E un întreg

se cerne incet pe frunze moarte ninsoare si te strâng la piept... vise pierdute prinse in coperti de ceara cantate odata de un poet ma pierd usor in ganduri... noaptea pe

Dintre miile de valuri Ce isbesc al vietii mal, Unul singur sapa-n maluri Șanț adânc, un singur val Lasa-n urma lui durere Semne adânci ce nu se schimbă, Rani ce cu a lor putere Te urmaresc

O, viata ce esti dulce amara Din negura de vreme m-ai chemat, Sa iti ascult si-n asta seara Suspinul vag si atat de mat. Suspinul surd imi suna in urechi , Iar plansul-sunet de cristal, E nou