"Marșul spre întuneric" – 7543 rezultate
0.04 secundeMeilisearchion cranguleanu
Pustiu de tine Graunte de lumina,lacrimile tale Sint risipite lumii la picioare Si se prefac ganganii sau petale Ce-mi curg pe umeri si spinare N-a fost noroc nici bucurie multa In sarutarile tarzii ce mi le-ai dat Iar inima,din despartire,smulta In zvarcolire de-ntuneric s-a-necat. Prin umeri si prin crengi incepe primavara Cu balbaieli,in ametiri solare,- Acelas vierme mersul si-l strecoara. Din rana unui dor,spre mare. Pe malul apei,cainii imi petrec Bratul pustiu de tine,la inec.
0 poezii, 0 proze
JRJoseph Roth
Joseph Roth, *02.09.1894, Brody (Galiţia de Est) - †25.05.1939, Paris A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a monarhiei dunărene (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vatter, 1928 - „Zipper si tatal sau”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a monarhiei Habsburgice în Europa Centrala. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.
12 poezii, 0 proze
ADAndrei Dobrowensky
2 octombrie 1976:lumina, mersul,cuvantul,scrisul,caderea in poezie,ramanerea. Despre mine numai știme... doar geneze și alte crime. Ca și cum aș fi cuvânt trăiesc, ca și cum trăiesc cu vânt,șoptesc decăderile în gând.
68 poezii, 0 proze
AVandrada vissarion
cand eram foarte mica,imi doream zborul pana la granita durerii.acum visez cu ochii deschisi la anihilarea suferintei in gin si la mersul pe ape,atribute ale ingeriadelor din noi... altfel,om absolut normal,absolventa de limbi straine(franceza-engleza),locuitor al unui oras stravechi,pur muntenesc,pasionata de literatura sud-americana,engleza si romana.
9 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
MCMargareta Cemârtan-Spânu
Margareta Cemârtan s-a năsut în 1942 la 19 noiembrie, la Mihăilenii Vechi, județul Bălți. În 1949 este deportată în Siberia și se întoarce în satul natal în 1956. În 2002 publică trei eseuri – “Mărul”, “Mustangii” și “Lupii”, iar în 2006 “Lupii (Amintiri din copilărie)”. Grigore Vieru: ”Margareta Cemârtan-Spânu este una din victimele criminalului regim stalinist. Iar tragicul ei destin reprezintă imaginea dramei întregii Basarabii. Întâlnim în “Amintiri din copilărie” care sunt o față opusă luminoasei copilării descrisă de Creangă, pagini tulburătoare pe care le putea așterne pe hârtie numai un suflet ale cărui frumusețe și puritate au fost adânc rănite în copilărie și adolescență.” Margareta Cemârtan-Spânu a fost deportată la 7 iulie 1949, în cadrul operațiunii secrete „IUG”, desfășurată de autoritățile sovietice. Pentru că nu avea mamă, a fost deportată împreună cu bunica, tatăl și fratele ei. În acea perioadă avea 6 ani și jumătate. Au fost urcați cu toții în mașini militare, în...
0 poezii, 0 proze
ȘIȘtefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
RNRafail Noica
Rafail Noica (n. 1942) este un ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni. Este fiul marelui filosof român Constantin Noica. Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare. La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic". Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele...
5 poezii, 0 proze
Marșul spre întuneric
de Eugen Galateanu
ÃÃÃ...o societate normală...cum ar arăta o societate normală, în care trebuințele firești sunt satisfăcute, în care te mai poți gândi și la altceva în afară de ziua de mâine ? Nicicum, probabil. Sau...
Abraxas
de ROBERT TRIF
ABRAXAS Nimeni nu poate îndrăgii viața mai mult, decât cel ce-o refuză, în numele asprei libertăți, Nimeni nu crede în Dumnezeu mai mult, decât cel ce aruncă asupră-i nemeritate învinuiri și hule, în...
prizonierat
de Daniela Luminita Teleoaca
păsările cădeau din noi ca dintr-un ținut fără de aripi/ ca dintr-o grotă n-aveau copaci și porția de lumină se înjumătățise se auzeau clopote/ cineva interpreta o arie Beethoven's Silence: marșul...
Omul machiavelic
de Marin Mihalache
De când s-a strecurat în conștiința lumii, acestui prinț al întunericului îi merge numele numai de rău. S-a risipit pentru el atâta cerneală sumbră a urii și prea puțin mir al iubirii și al...
Casca bunicului
de Maria Tirenescu
- Bunicule, bunicule, uite ce am găsit în magazie! Andrei alerga spre grădina cu flori, în care se afla o bancă de lemn și o masă, ținând de curea o cască ruginită. Bunicul ședea pe bancă și sorta...
Geamurile sângerii
de Aron Cotruș
Ard case, șuri, jirezi de fân și paie, În groaznicul incendiului vezuviu. Aleargă flacările ca un fluviu Și-un biet popor de-avuturi îl despoaie. Aleargă flacările-ngrozitor, Aleargă, Peste câmpia...
script
de alexandra andrei
mă trezesc în fiecare dimineață la roua dintâi mă frec la ochi să văd dacă-i adevărată lumea mă spăl pe dinți pregătită să mușc din felia zilei mă spăl pe fața lucrurilor fără întărziere să nu-mi...
acoladă de un metru
de Bogdan Nicolae Groza
sfâșii cu pielea colții pântecului meu de rechin nu-mi urechea cu sărutul tăcerile murale cu o singură dimineață privesc un ochi apatic peste care se lasă întunericul rătăcind schimbul de climă se...
zile de primăvară 3
de Ioan Postolache-Doljești
o zi din an a păpuşarilor? ce glumă amară! doar dacă e vorba de ziua stelară când zorii s-au trezit sub tâmpla lui Adam, zi în care trăim şi noi şi care, după vădite semne, lunecă în amurg spre...
Ascult și privesc...!
de Nelia Viuleț
Ascult tristă, mâhnită și singură cum cresc în pădure copacii trimițând în neant vântul și norii ce sunt respirațiile lor. Privesc cum umbra mea apare și dispare. Nu mai e o minune cum gândul meu e...