"Magie de timpuri noi" – 11708 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GHGerhart Hauptmann
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1912. Gerhart Hauptmann (n. 15 noiembrie 1862 la Obersalzbrunn în Silezia - d. 6 iunie 1946) dramaturg german Gerhart Hauptmann, născut în Silezia, ia lecții de sculptură (Breslau, 1880), audiază prelegerile de filosofie ale lui Rudolf Christian Eucken și Haeckel, dar studiează și istoria artei(Jena, 1882). Sculptează la Roma (1883), frecventează Academia de Arte (Dresda, 1884) și cursuri de artă dramatică la Berlin, însușindu-și astfel o impresionantă cultură. În anul 1885 se căsătorește cu Marie Thienemann. Se stabilește la Erkner, lângă Berlin, ia legătura cu cercul naturalist Friedrichshagen și după timpurii încercări epigonice scrie drama socială Vor Sonnenaufgang ( "Înainte de răsăritul soarelui", 1887). Reprezentarea ei îl face celebru la vârsta de 27 de ani. Format la școala lui Zola, Ibsen și Tolstoi, Hauptmann realizase datorită intuiției sale excepționale, dezideratele fraților Iulius și Heinrich Hart, M. G. Conrad și...
0 poezii, 0 proze
Florin Zamfirescu
Absolvent IATC în 1971, interpret a peste 60 de roluri în teatru și televiziune, 50 de roluri în filmul românesc și străin, autor al cărții \"Actorie sau magie\", regizor, profesor universitar, doctor în artă... În 2005, publică povestiri erotice: \"Catifea\".
1 poezii, 0 proze
PCPierre de Saint Cloud
This skillful and cultured poet brought the adventures of Renart the Fox, known previously only in Latin, to a wider, French-speaking public. The two earliest branches of the Roman de Renart, II and Va (ca. 1174–77), which relate the love affair of Renart and Hersent the she-wolf, are attributed to him. Though he imitated Ysengrimus for three episodes (“Renart and Chantecler,” “Renart and the Titmouse,” “Renart and Hersent”) and Marie de France for another (“The Fox and the Crow”), “Renart and Tibert the Cat” is his own invention. He pokes fun at the legal system, pontifical legates and certain religious institutions, princes and nobles, through a subtle parody, intended largely to evoke laughter, of the chansons de geste and Arthurian romance. He was read and imitated by French and foreign authors of beast epics, such as Jacquemart Gielée, Heinrich der Glîchezâre, and Chaucer), by fabulists and writers of exempla (Eudes de Cheriton, Nicole Bozon, Jacques de Vitry), and by Philippe de...
9 poezii, 0 proze
Cadiva Caton
Esenta existentei consta in magia de a te darui unei singure fiinte...o iubire pe care o poti justifica nu este iubire... Daca vrei sa te bucuri de fumusetea curcubeului trebuie mai intai sa faci un pact cu ploaia... Adevaratele povesti de dragoste nu se incheie niciodata...
3 poezii, 0 proze
André Chénier
André Marie Chénier (n. 30 octombrie 1762, Constantinopol - d. 25 iulie 1794, Paris) a fost un poet francez, reprezentant al neoclasicismului târziu și considerat precursor al romantismului. Admirator al Revoluției franceze, devine victimă a acesteia și a exceselor Terorii Iacobine. Opera * 1791: "Jeu de paume"; * 1792: Imn pentru elvețieni ("Hymne sur les Suisses"); * 1795: Tânăra prizonieră ("La jeune captive"); * 1801: Tânăra din Tarent ("La jeune tarentine"); * 1819: Poezii ("Poésies"); * Elegii ("Élégies"); * Hermes ("L'Hermes"); * America ("L'Amérique"); * Iambi ("Iambes"). ** André Marie de Chénier, dit André Chénier, né le 30 octobre 1762 à Constantinople et mort guillotiné le 25 juillet 1794 à Paris, est un poète français. Il était le fils de Louis de Chénier. Né à Galata (aujourd'hui Istanbul en Turquie) d’une mère grecque (Elisabeth Lomaca) et d’un père français, Chénier passe quelques années à Carcassonne, traduit dès l’adolescence...
1 poezii, 0 proze
LALorenzo Andreassen
Picture of my life....Jamiroquai " ceea ce castiga ei , pierdem noi" eu sunt ceea ce imi place.... ce iti place .....e un fel de a spune cine esti de fapt. de ex: pe mine ma definesc lucrurile care imi plac imi plac parfumurile.... imi place inceputul zilei....din concediu... imi place porumbul fiert ...sa vad crapaturile din pamantul de la tzara imi place la nebunie sa conduc....in toate sensurile imi placea puiul magic de la "Pui de urs" si tigaie ca la mama acasa la "La mama" si ficatei Lyonezi la "Phellipe" si stridiile cu sos de unt fierbinte si lamaie la " Sir Jack" si bif in sange spalat cu vin rosu , facut de mine.. imi place ca stau langa lac si imi place sa beau un pahar de vin la asfintit gandind ce am de facut in viata imi place sa vad zambetul si bucuria celei careia ii ofer flori imi place sa iubesc imi place cu adevarat sa dansez...si sunt super fericit cand gasesc ritmul in partenera... imi place Kazanzakis Imi plac Jack Daniels si Henri Wintermans imi place sa...
3 poezii, 0 proze
RTRadu Tanase
Jurnalist...asta mai nou,pana nu demult om de televiziune indragostit de magia imaginii.Indragostit de cartile bune,vinul vechi si femeie... Prea tanar pentru a imi permite sa fiu batran...prea naiv pentru a nu fi curajos.Incerc sa fac in viata "doar prostiile care imi fac cu adevarat placere"
5 poezii, 0 proze
GNGermain Nouveau
Germain Nouveau est l'aîné des 4 enfants de Félicien Nouveau (1826-1884) et de Marie Silvy (1832-1858). Germain Nouveau perd sa mère alors qu'il n'a que sept ans. Il est élevé par son grand-père. Après une enfance à Aix-en-Provence et des études qu'il effectue au petit séminaire, pensant même à embrasser la prêtrise, et après une année d’enseignement au lycée de Marseille en 1871-1872, Nouveau s'installe à Paris à l’automne 1872. Il publie son premier poème, "Sonnet d’été", dans La Renaissance artistique et littéraire, revue d’Émile Blémont et fait connaissance de Mallarmé, de Jean Richepin et les « Vivants » (Ponchon…) qui se réunissent au café Tabourey. Il fréquente aussi les zutistes, fait la connaissance de Charles Cros avec lequel il collabore à la rédaction des Dixains réalistes qui tournent en dérision les parnassiens. Il découvre dans l’Album zutique les poèmes laissés par Rimbaud et Verlaine, qui ont quitté la capitale depuis juillet 1872. Arthur Rimbaud, Paul Verlaine,...
7 poezii, 0 proze
CSCécile Sauvage
Cécile Sauvage, fille aînée de trois enfants de Marie Jolivet et de Prosper Sauvage, professeur d’histoire et de géographie, naît le 20 juillet 1883 à La Roche-sur-Yon. Elle épouse Pierre Messiaen le 8 septembre 1907 dans l’église de Sieyes, un faubourg de Digne où habitent ses parents. Ils auront deux enfants, Alain, (poète) et Olivier Messiaen, (musicien), qu'elle éleva, selon ce dernier, dans un « univers féerique ». Elle décède le 26 août 1927. Sa poésie est très proche de la nature et on a surnommé Cécile Sauvage, la « poétesse de la maternité ». Bernanos, dans un bref hommage, dira d’elle : « L’œuvre de Cécile Sauvage est pure. Mais d’une pureté vivante, pure comme une vie pure, avec on ne sait quelle douce malice agreste, et parfois, tout à coup, le brusque écart d’une ombrageuse fierté… ». En 2002, les Éditions de la Table Ronde ont publié les Œuvres complètes de Cécile Sauvage avec une excellente introduction de Claude-Jean Launay. Œuvre poétique -Tandis que la terre tourne,...
11 poezii, 0 proze
RCRene Char
René Char (n. 14 iunie 1907 - d. 19 februarie 1988) a fost un poet francez René Char est un poète et résistant français né le 14 juin 1907 à L'Isle-sur-la-Sorgue et décédé à Paris le 19 février 1988 René Émile Char est le cadet des quatre enfants nés des secondes noces, en 1888, d'Émile Char et de Marie-Thérèse Rouget, sœur de sa première épouse, Julia Rouget, décédée en 1886 un an après leur mariage. Son grand-père paternel, Magne Char, enfant naturel et abandonné, dit Charlemagne, était né en 1826 à Avignon. Son père Joseph Émile Magne Char, qui abrège son nom, administrateur délégué des plâtrières de Vaucluse et maire de L’Isle-sur-la-Sorgue à partir de 1905, meurt le 15 janvier 1918. Bien que les conditions matérielles d’existence de la famille deviennent alors précaires, René Char passe son enfance aux « Névons », la vaste maison familiale dont la construction venait d'être achevée à sa naissance. Bâti comme un colosse (1,92 m) et impulsif, il joue passionnément au rugby....
43 poezii, 0 proze
Magie de timpuri noi
de dumitru cioaca-genuneanu
\"Eu... omul nou!\" (Titlul unui poem de Dumitriu Florin Constantin) pe-acest prinț de timpuri noi dacă-l tragem de urechi din vraful de blăni de oi iese-un lup cu pofte vechi
bilanț la o Aniversare
de bianca marcovici
Sunt unii cărora li se pare că literele mari sunt foarte importante în mesaje (le citesc cu un ochi... cu nepoții în brațe) la cataracta mea neoperabilă, e clar că totuși cineva țipă... de fapt asta...
Emilian Marcu și misterele orașelor baladesc-arhetipale pitite în lumea `suburbiilor municipale`
de Adina Ungur
Nu doar că celui ce va citi volumul de proză „Suburbii Municipale” în semnătura lui Emilian Marcu, i se poate întâmpla o plăcută lectură, rapidă și în același timp incitantă, dar aflându-ne la finele...
Două jumătăți
de Motoc Lavinia
Cum să alegi? Când unul avea gura de lup tânăr și gene lungi de drac împielițat, săruta bine și nu se oprea nicăieri de parcă tocmai învățase să conducă fără a stăpâni toate semnele de circulație, de...
Oamenii pustiului
de Has Georgiana
Arșița domină atmosfera. O emoție stanie te cuprinde față în față cu imensitatea oceanului de nisip. Nimic nu se mișcă, totul este înghețat într-o tăcere ce stăpânește tărâmul încă din prima zi a...
Cai ascunse: O veste ingrozitoare
de George Olah
\"Timpul se joaca mereu cu noi, fara a ne lasa un moment de liniste. Nu putem trai in trecut, din amintiri, pentru ca in curand acestea nu vor mai exista. Nu putem trai in viitor pentru ca vom fi...
Eftihia
de Gellu Naum
Abia pornind de la sfârșit se poate înțelege mecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarța copacului duce cu el...
Istoria anti-entropică
de Victor Potra
Nostalgii. Sunt o persoană marcată de nostalgii. În sensul în care sunt nostalgic după vremuri pe care nu le-am apucat sau pe care n-o să le pot trăi. Sunt nostalgic după perioada anilor 60 din...
Spiridusii (II)
de Moldovan Viorel Sorin
Incaperea in care au intrat prietenii nostri parea a fi o alta lume. Era un fel de hol inalt cu pereti frumos finisati si nu aducea deloc aminte faptul ca se afla intr-o colina.Acesta se prelungea cu...
False recunoașteri 3
de Elena Albu
Recunosc că nu-mi plac porțile deschise larg. Nu e nici o metaforă aici, mă refer chiar la porțile caselor. Și asta de câțiva ani încoace. Rădăcinile mele sunt în Baldovinești, și-n arborele meu...