"Lumea se rucsăcește" – 20461 rezultate
0.01 secundeMeilisearchlumea_inocentei
Călătorie în lumea inocenței
de Anisoara Iordache
AHAileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
DJdana julei
Când îngerii tac și lumea se stinge în vid,timpul te poartă pe căi neștiute spre a te descoperi ...
47 poezii, 0 proze
Platon Pardău
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...
1 poezii, 0 proze
Luis Alberto Machado
Eseist, filozof și politician, Luis ALberto Machado (1932 -2016) a creat în poezie un cosmos interior cu esență palpabilă. Artere fierbinți, ideile vieții curg prin versul liber al poeticii sale. Lumea se absoarbe din aer prin frunzișul unei crengi, prin peretele izolat de focul animic, prin transparență, în sfârșit, prin ceea ce vine din necunoscut. Doctor în drept și științe politice, Luis Alberto Machado a ăndeplinit diverse funcții publice reprezentative în parlamentul șu guvernul Venezuelei. Olga Lucila Carmona
0 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
BABogdan Angheluta
Poezia este ca o raza de soare: te lumineaza atunci cand lumea ta se intuneca. Poezia este un scopul in sine, si nu doar un mijloc spre a te implini.
22 poezii, 0 proze
Ssomeone
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca atunci cand cazi cea mai buna cale sa uiti E sa o iei de la capat. Am invatat ca iubirea nu e un punct fix,ci e o semidreapta, Despre care stim doar cand incepe... Am invatat ca,desi, exista maine E mai important sa traiesti azi... Am invatat ca niciodata nu vom putea SA IUBIM CU ADEVARAT VIATA!!!!
2 poezii, 0 proze
CSCharles Simic
Charles Simic s-a născut la 9 mai 1938, în Belgrad, Iugoslavia, și a avut o copilărie traumatizată de al doilea război mondial. În 1954 emigrează din Iugoslavia cu mama și fratele lui să-și întâlnească tatăl în Statele Unite. Au locuit în Chicago și împrejurimile acestui oraș până în 1958. Publică primele poezii la 21 de ani, în 1959. În 1961 este înrolat în U.S. Army și în 1966 își ia licența de la Universitatea New York, în timp ce lucrează nopțile pentru a se întreține. A publicat mai mult de 60 de cărți între care: „Ce spune iarba” (2009), „Micul ceva” (2008), „Anturajul meu silențios” (2005) „Poeme selectate: 1963-2003” (2004), „Vocea de la ora 3:00 AM: selecție de poeme vechi și noi” (2003), „Picnic de noapte” (2001), „Cartea dumnezeilor și a dracilor” (2000), „Jackstraws” (1999), „Plimbând pisica neagră” ( 1996), „O nuntă în iad” (1994), „Hotel Insomnia” (1992), „Lumea nu se sfârșește: poeme în proză” (1990), „Poeme selectate: 1963-1983” (1990) și „Blues nesfârșit” (1986)....
1 poezii, 0 proze
eu_ lory
eu shi cu mine... un om destul de singur shi de instrainat de lumea in care se afla pur shi simplu eu shi cu mine...
24 poezii, 0 proze
GDGeo Dumitrescu
Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) a fost un poet și scriitor român. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii. Debutează, în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția. A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”). A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele...
59 poezii, 0 proze
Lumea se rucsăcește
de Simona-Ioana Cucuian
1. Di Simo apare ca o carcasă publicitară pe metrezele unui pahar. Totul se întâmplă în imaginea reflectată a unui pahar cu apă. Puccini – un bărbat cu tabieturi dispărute și sensibilitate îngropată....
Potopul...
de George Trandafirescu
Mai era un pic si se facea miezul noptii si prezenti la locul de intalnire, la mine acasa, erau Viorel si Brosca. Brosca fiind tot un Viorel ca nume dar cu aspect de Misu, insa inalt ca o prajina,...
Cabanierul de la Bâlea Lac
de Dan Norea
Prin ’86 am “făcut” creasta Făgărașului. Am plecat la drum două familii, apropiate ca vârstă și preocupări, fiecare având câte doi copii între 9 și 11 ani. Dacă cineva își închipuie că în Făgăraș cel...
Jurnal
de Miruna Ion
Sâmbătă, adică ieri, am fost împreună cu Ilona, Jonna, Pekka și alți colegi și profesori pe marginea unui lac din cele peste o mie ale Finlandei unde m-am inițiat în ce înseamnă tradiția saunei. Eu...
Lumea se face praf
de Mihaela Anghel
Acum mi-e frica, La inceput nu mi-a fost. Prima data un ochi sigur pe sine M-a tintuit de scaunul alb Si mii de furtuni verzi Inca nedescoperite de mine Au spulberat amorteala. Si m-am jucat cu zeii...
Lumea se lopățește
de Simona-Ioana Cucuian
Lumea se lopățește Aseară ai fi vrut să te naști Fellini. Un timbru ireal: „De abia când îl vei iubi mai mult decât pe tine, vei fi fericită cu adevărat.”Acum ai o parcelă în fața ochilor. Un roz ars...
Lumea se schimbă
de C. Zale
Lumea în continuu se schimbă, Dar oamenii se schimbă mai greu, Chiar dacă vorbesc aceeași limbă, Nu se-nțeleg un musulman și un evreu. Omul a reușit să ajungă pe Lună, Însă Pământul tot l-a degradat,...
Lumea se schimbă
de Maia Cheregi
Zi de zi, noapte de noapte, lumea se schimbă. Toți oamenii, toate animalele, toate obiectele se schimbă în fiecare clipă. Nimic nu rămâne la fel. Nici măcar plantele nu rămân la fel. Poate vi se pare...
lumea se micșorează cu fiecare zi
de Calotescu Tudor Gheorghe
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite nu mai pricep guduratul zorilor latru acru la o lună din ce în ce mai albă astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște ochii mi se închid cu...